Există plante comestibile ce se dezvoltă primăvara devreme şi care formează un covor cu flori în culori minunate în grădini, parcuri şi poienile pădurilor în lunile aprilie-mai.
gds.ro
Din categoria acestora face parte şi grâuşorul, cu florile galbene, numită în popor untişor, salată de câmp, untul-vacii, calce-mică sau sălăţică. Această specie vegetală spontană este una din cele mai cunoscute plante comestibile, ea fiind folosită în gastronomie încă din cele mai vechi timpuri.
Grâuşorul este folosit în medicina tradiţională populară ca remediu în tratamentul unor boli de piele, dar şi ca plantă alimentară în salate. De la grâuşor se folosesc mai ales frunzele tinere, dar şi tulpina. Acestea se culeg înainte de apariţia florilor, când sunt foarte fragede. Dacă se recoltează după înflorire, frunzele îşi pierd o parte semnificativă din proprietăţile terapeutice şi au anemonină (o substanţă toxică cu efect iritant puternic).
Frunzele şi tulpina de grâuşor sunt bogate în substanţe flavonoide, ficarină, vitamina C, acid ficaric, anemonină, protoanemonină, substanţe saponine şi glicozide, minerale, aminoacizi.
Rădăcina conţine o substanţă numită dizaharidă, care se găseşte şi în frunzele plantei. Datorită acestor elemente active din compoziţia plantei, aceasta are proprietăţi antibacteriene, revulsive, fungicide, astringente, antiulcerative, de vindecare a rănilor şi în special antihemoroidale. Grâuşorul ajută în tratamentul hemoroizilor, a afecţiunilor pielii, ulcerelor.
Pentru a prepară infuzia, se adaugă o lingură de frunze de grâuşor tăiate în bucăţele mici la 200 ml apă clocotită, se lasă la infuzat 5-10 minute, se strecoară şi se bea de 2-3 ori pe zi. Pentru uz extern se fac spălături cu infuzie pentru calmarea durerilor. Unguentul se foloseşte doar pentru uz extern, iar tinctura se administrează de două ori pe zi, câte 2-3 ml, nu mai mult, pentru că este foarte concentrată.
Şi salata de grâuşor este sănătoasă pentru organism. Frunzele se culeg întotdeauna înainte de apariţia florilor, altfel sunt toxice. Salata se realizează foarte uşor: se alege o mâna de frunze de grâuşor (pot fi cu tot cu peţiol), se spală sub jet de apă, se scurg de excesul de apă şi se asezonează cu puţină sare, ulei vegetal şi zeamă de lămâie (sau oţet de mere). Se poate combina şi cu frunze de urzică, frunze de leurdă, rucolă, frunze de spanac, frunze de păpădie, salată verde.
