Sfatul economistului. Zilele de sărbătoare nelucrătoare și recompensarea acestora

Care sunt zilele de sărbătoare nelucrătoare și cum se compensează acestea? Ziua de 1 iunie e zi de sărbătoare nelucrătoare?

Natalia Luchița, Chișinău

Ana MOLDOVANU

consilier superior

în Departamentul protecție social-economică al CNSM

Conform art. 111 din Codul muncii, în Republica Moldova zile de sărbătoare nelucrătoare sunt:

• 1 ianuarie – Anul Nou;
• 7 şi 8 ianuarie – Naşterea lui Isus Hristos (Crăciunul pe stil vechi);
• 8 martie – Ziua internaţională a femeii;
• prima şi a doua zi de Paşte conform calendarului bisericesc;
• ziua de luni la o săptămână după Paşte (Paştele Blajinilor);
• 1 mai – Ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii;
• 9 mai – Ziua Victoriei şi a co­memorării eroilor căzuţi pentru in­dependenţa Patriei;
• 9 mai – Ziua Europei;
• 27 august – Ziua Indepen­denţei;
• 31 august – sărbătoarea „Lim­ba noastră”;
• 25 decembrie – Naşterea lui Isus Hristos (Crăciunul pe stil nou);
• ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă, declarată în modul stabilit de consiliul local al municipiului, oraşului, comunei, satului.

Salariaților remunerați în acord sau pe unitate de timp (oră sau zi), pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare enumerate, în cazul în care zilele de sărbătoare nelu­crătoare nu coincid cu zilele de repaus săptămânal, li se plătește salariul mediu.

În cazul în care zilele de săr­bătoare nelucrătoare coincid cu zilele de repaus săptămânal, sala­riul mediu pentru aceste zile nu se plătește.

În zilele de sărbătoare nelucră­toare se admit lucrările în unităţile a căror oprire nu este posibilă în legătură cu condiţiile tehnice şi de producţie (unităţile cu flux con­tinuu), lucrările determinate de necesitatea deservirii populaţiei, precum şi lucrările urgente de re­paraţie şi de încărcare-descărcare.

Nu se admite atragerea la mun­că în zilele de sărbătoare nelu­crătoare a salariaţilor în vârstă de până la 18 ani, a femeilor gravide.

Persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate, unul dintre părinţii (tutorele, curatorul) care au copii în vârstă de până la patru ani sau copii cu dizabilităţi, persoanele care îmbină concediile pentru în­grijirea copilului cu activitatea de muncă şi salariaţii care îngrijesc de un membru al familiei bolnav, în baza certificatului medical, pot presta munca în zilele de sărbătoa­re nelucrătoare numai cu acordul lor scris. Totodată, angajatorul este obligat să informeze în scris salari­aţii menţionaţi despre dreptul lor de a refuza munca în zilele de săr­bătoare nelucrătoare.

În scopul utilizării optime de către salariați a zilelor de repaus și de sărbătoare nelucrătoare, con­ducătorul unității, după consul­tarea reprezentanților salariaților, este în drept să transfere zilele de repaus (de lucru) în alte zile. Pen­tru autoritățile și instituțiile publi­ce, dreptul de a transfera zilele de repaus (de lucru) în alte zile, inclu­siv prin modificarea duratei zilni­ce a timpului de muncă, aparține Guvernului. Salariaţii care în ziua declarată zi de odihnă încă nu se aflau în raporturi de muncă cu uni­tatea în cauză, salariaţii ale căror contracte individuale de muncă erau suspendate la data respecti­vă, precum şi salariaţii care în ziua respectivă s-au aflat în concediu medical, în concediu de mater­nitate, în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani, în concediu su­plimentar neplătit pentru îngrijirea copilului de la trei până la patru ani, în concediu de odihnă anual, în concediu neplătit şi în concediu de studii nu au obligaţia de a se prezenta la serviciu în ziua decla­rată zi lucrătoare.

Articolul 158 din Codul muncii prevede expres cum se compen­sează munca prestată în zilele de repaus şi în cele de sărbătoare ne­lucrătoare.

Astfel, salariaților remunerați în acord sau pe unitate de timp (oră sau zi), pentru zilele de sărbătoare nelucrătoare enumerate mai sus, în cazul în care zilele de sărbă­toare nelucrătoare nu coincid cu zilele de repaus săptămânal, li se plătește salariul mediu.

Totodată, cu condiția plății sa­lariului mediu, munca prestată în zilele de repaus şi în cele de sărbă­toare nelucrătoare este retribuită:

1. salariaţilor care lucrează în acord – cel puţin în mărime dublă a tarifului în acord;
2. salariaţilor a căror muncă este retribuită în baza salariilor ta­rifare pe oră sau pe zi – cel puţin în mărimea dublă a salariului pe oră sau pe zi;
3. salariaţilor a căror muncă este retribuită cu salariu lunar – cel puţin în mărimea unui salariu pe unitate de timp sau a remune­raţiei de o zi peste salariu, dacă munca în ziua de repaus sau cea de sărbătoare nelucrătoare a fost prestată în limitele normei lunare a timpului de muncă şi cel puţin în mărime dublă a salariului pe unita­te de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu, dacă munca a fost prestată peste norma lunară.

La cererea scrisă a salariatului care a prestat munca în zi de re­paus sau în zi de sărbătoare ne­lucrătoare, angajatorul poate să-i acorde o altă zi liberă care nu va fi retribuită.

Modul de retribuire a muncii prestate în zilele de repaus şi în cele de sărbătoare nelucrătoare de sportivii profesionişti, lucrătorii de creaţie din teatre, circuri, orga­nizaţii cinematografice, teatrale şi concertistice, precum şi de alte persoane care participă la crearea şi/sau la interpretarea unor opere de artă, poate fi stabilit în conven­ţiile colective, în contractul colectiv ori în cel individual de muncă.

Conform prevederilor Codului muncii, care reprezintă actul nor­mativ de bază ce reglementea­ză raporturile de muncă, ziua de 1 iunie nu este prevăzută ca zi de sărbătoare nelucrătoare. În anii precedenți au fost adoptate ho­tărâri de Guvern prin care ziua de 1 iunie era declarată zi de odihnă, cu recuperarea acesteia în una din zilele de sâmbătă.