Sfatul avocatulului. Termen de prescripţie

 

 

Liubomir DUDULICA,

avocatmd@gmail.com

 

Într-adevăr, legea prevede termene limitate pentru îna­intarea cererii de chemare în judecată.

Termenul general, în inte­riorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de ju­decată, dreptul încălcat, este de trei ani. Pentru anumite cazuri, legea stabileşte ter­mene speciale de prescripţie.

Se prescriu în termen de şase luni acţiunile privind: încasarea penalităţii; viciile ascunse ale bunului vândut; viciile lucrărilor executate în baza contractului de deservire curentă a persoanelor; litigiile ce izvorăsc din contractul de transport; repararea prejudi­ciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în ter­men rezonabil a cauzelor sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărâri­lor judecătoreşti.

În contractul pentru exe­cutarea de lucrări, dreptul ce se naşte din viciul construcţiei se prescrie în termen de cinci ani. În contractul de vânzare-cumpărare, dreptul ce se naş­te din viciul construcţiei nu se prescrie înainte de trecerea a cinci ani de la executarea lu­crării de construcţie. Pentru viciile materiilor prime sau ale materiilor livrate, destina­te realizării unei construcţii, care au cauzat viciul acesteia, dreptul se prescrie în termen de cinci ani.

Termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data 

naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle des­pre încălcarea dreptului. Dacă legea nu prevede altfel, pre­scripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă, iar în cazul obliga­ţiei de a nu face, de la data încălcării acesteia. În cazul în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspen­siv sau de o condiţie suspen­sivă, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data împlinirii termenului ori a realizării condiţiei.

În raporturile juridice în care nu este stipulat terme­nul executării obligaţiei sau în care executarea poate fi cerută oricând, termenul de prescripţie extinctivă înce­pe să curgă de la data când debitorul trebuie să execute obligaţia. În acţiunile privind răspunderea delictuală, ter­menul de prescripţie extincti­vă începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască pa­guba şi pe cel care răspunde de ea.

Termenul de prescripţie extinctivă în cazul acţiunii în anulare a unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data la care a în­cetat violenţa. În celelalte ca­zuri de anulare, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data la care cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana che­mată de lege să-i încuviinţe­ze actele a cunoscut temeiul anulării. În cazul obligaţiilor regresive, termenul de pre­scripţie extinctivă începe să curgă de la data când trebuia executată obligaţia princi-pală.

Prescripţia dreptului la ac­ţiune pentru viciile ascunse începe să curgă: în cazul unui bun înstrăinat sau al unei lu­crări executate alta decât o construcţie, de la împlinirea unui an de la data preluării (predării) bunului sau lucrării, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să cur­gă de la data descoperirii; în cazul unei construcţii, de la împlinirea a trei ani de la data preluării (predării) construc­ţiei, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii. Pentru executarea unor lu­crări curente, în primul caz, termenul este de o lună şi, respectiv, de trei luni în celă­lalt caz.

Când este vorba de pre­staţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fieca­re prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data ulti­mei prestaţii neexecutate.

Curgerea termenului de pre­scripţie extinctivă se suspendă dacă: înaintarea acţiunii este imposibilă din motive de forţă majoră; executarea obligaţiilor este amânată (moratoriu); cre­ditorul sau debitorul face par­te din rândul forţelor armate puse pe picior de război; cre­ditorul este incapabil sau este limitat în capacitatea de exer­ciţiu şi nu are un reprezentant legal, cu excepţia cazurilor în care creditorul are capacitate de exerciţiu procesuală; este suspendat actul normativ care reglementează raportul juridic litigios; activitatea autorităţilor judecătoreşti de a căror compe­tenţă ţine soluţionarea litigiului dintre părţi este suspendată; se desfăşoară un proces de medi­ere în condiţiile Legii cu privire la mediere.

Cursul prescripţiei extinc­tive se suspendă doar dacă temeiurile de suspendare au apărut sau au continuat în ul­timele şase luni ale termenu­lui de prescripţie extinctivă, iar dacă acest termen este de şase luni sau mai scurt, înăuntrul lui. Curgerea termenului de pre­scripţie extinctivă continuă de la data încetării împrejurărilor care servesc drept temei pentru suspendarea cursului prescrip­ţiei extinctive şi termenul scurs în perioada în care cursul pre­scripţiei extinctive este suspen­dat nu se include în termenul de prescripţie extinctivă. Terme­nul rămas se prelungeşte până la şase luni, iar dacă termenul de prescripţie extinctivă este mai scurt de şase luni, până la durata lui.

În cazul raporturilor familiale, cursul prescripţiei extinctive se suspendă pentru cererile dintre soţi – pe durata căsătoriei; pen­tru cererile dintre părinţi şi copii – până la atingerea majoratului de către copii; pentru cererile dintre tutori sau curatori şi per­soanele aflate sub tutela sau curatela lor – pe durata tutelei sau a curatelei.

Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe: în cazul intentării unei acţiuni în modul stabilit; în cazul în care debitorul săvâr­şeşte acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria. După între­ruperea cursului prescripţiei ex­tinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs până la în­treruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie extinctivă. Dacă instanţa judecătorească a scos cererea de pe rol, cursul prescripţiei extinctive care a în­ceput până la intentarea acţiu­nii continuă fără întrerupere.

În cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată constată că termenul de prescripţie ex­tinctivă nu este respectat din cauza unor împrejurări lega­te de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat. Repunerea în ter­men nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat drep­tul la acţiune înainte de împlini­rea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua în care a cu­noscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care jus­tifică depăşirea termenului de prescripţie.

Cesiunea creanţei sau prelu­area datoriei nu afectează cur­sul prescripţiei extinctive.

Legea interzice modifica­rea termenului de prescripţie extinctivă sau a modului de calculare. Actul juridic privind modificarea termenului de pre­scripţie extinctivă sau a modu­lui de calculare ori privind re­nunţarea la dreptul de a invoca prescripţia este nul.

Acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, de­pusă până la încheierea dezba­terilor în fond. În apel sau în re­curs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asu­pra fondului.

Respectiv, expirarea terme­nului de prescripţie nu interzice înaintarea cererii de chemare în judecată, or neinvocarea de partea opusă a omiterii aces­tuia şi în lipsa solicitării de res­pingere a acţiunii ca tardivă va determina examinarea fondului de către instanţa de judecată şi pronunţarea unei hotărâri înte­meiate şi legale, cu admiterea eventuală a pretenţiilor înain­tate.

Specific cazului dvs. este şi faptul că nulitatea actului juri­dic poate fi absolută (în întregi­me) sau relativă (doar anumite prevederi, clauze). Acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă.

Deci, solicitarea declarării nulităţii absolute a unui con­tract nu va fi afectată de curge­rea termenului de prescripţie.