Sfatul avocatului. Succesorul nedemn

După decesul mamei, am aflat că în timpul vieții ea a întocmit un testament prin care a lăsat toată averea sa con­cubinului. În ultima perioadă a vieții, mama făcea abuz de băuturi alcoolice, cu care o aproviziona permanent concu­binul său, ajungând chiar și la delirium tremens. Mai mult ca atât, în timpul când a fost întocmit testamentul, ei nu se împăcau deloc bine și am dubii mari referitor la dorința ma­mei de a întocmi acest testament și la legalitatea acestuia. Sunt suficiente aceste motive pentru a-l declara pe concubi­nul mamei ca succesor nedemn și a anula testamentul?

Vornicescu A., mun. Chişinău

 

Liubomir DUDULICA

avocat

avocatmd@gmail.com

 

Dacă considerați că concu­binul mamei dvs. a acționat contrar ultimei voințe și inte­reselor testatorului sau i-a vi­ciat consimțământul acestuia, urmează să înaintați cerere de chemare în judecată în sensul dat.

În primul rând, urmează a fi înaintată acțiune în justiție pri­vind declararea moștenitorului ca nedemn și excluderea aces­tuia de la moștenire.

Potrivit prevederilor Codului civil, o persoană este exclusă de la moștenire ca nedemnă în ur­mătoarele cazuri: dacă l-a omo­rât pe cel care a lăsat moștenirea sau a săvârșit o tentativă de a-l omorî; dacă intenționat și ilegal l-a împiedicat pe cel care a lăsat moștenirea să întocmească sau să revoce o dispoziție testamen­tară; dacă prin dol sau violență l-a determinat pe cel care a lăsat moștenirea să întocmească sau să revoce o dispoziție testamen­tară; dacă în mod intenționat și ilegal a ascuns, a alterat, a dis­trus sau a falsificat o dispoziție testamentară a celui care a lăsat moștenirea.

Lipsirea de dreptul de moștenire a persoanei nedemne se face prin anularea dobândirii moștenirii de către aceasta. Se poate cere anularea dobân­dirii moștenirii numai după deschiderea moștenirii. În ca­zul moștenitorului subsecvent, anularea poate fi făcută imediat după devoluțiunea moștenirii către moștenitorul prealabil.

În circumstanțele descrise decătre dvs., trebuie să se stabi­lească dacă acestea se înca­drează în temeiurile de exclu­dere de la moștenire prevăzute de lege. Consider că poate fi invocată determinarea prin dol pe cel care a lăsat moștenirea să întocmească o dispoziție testa­mentară.

Potrivit Codului de procedu­ră civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţe­le pe care le invocă drept te­mei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale, deci, sarcina probațiunii, în speță, este pusă pe seama recla­mantului. Respectiv, dvs. urmea­ză să acumulați și să prezentați probe instanței de judecată care demonstrează faptul acționării concubinului cu rea-credință contrar ultimei voințe și intere­selor testatorului. De asemenea, trebuie să demonstrați legătura cauzală între faptele ilegale ale concubinului și consecințele survenite – întocmirea viciată a testamentului.

Termenul de prescripție al acțiunii în anulare este de un an. Termenul de prescripție se calculează din momentul când persoana îndreptățită a aflat despre existența temeiurilor de anulabilitate. Dispozițiile lega­le privind suspendarea cursului prescripției se aplică în mod co­respunzător. Acțiunea în anulare nu poate fi înaintată după expi­rarea termenului de trei ani de la data deschiderii moștenirii.

Are dreptul să introducă acțiunea în anulare a dobândirii moștenirii pentru nedemnita­te orice persoană în avantajul căreia poate servi înlăturarea moștenitorului nedemn, chiar dacă avantajul va surveni numai după înlăturarea altei persoane. Prin acțiunea în anulare se cere declararea moștenitorului ca fi­ind nedemn. Consecințele anu­lării survin din momentul când hotărârea judecătorească rămâ­ne definitivă.

Este necesar să cunoașteți că moștenitorul nu este nedemn dacă cel care a lăsat moștenirea, cunoscând cauza de nedemni­tate, a întocmit un testament sau nu a modificat testamen­tul, deși a avut posibilitatea să o facă. În cazul declarării moș-tenitorului nedemn, se consi­deră că devoluțiunea în folosul lui nu a avut loc. Moștenitorului nedemn i se aplică dispozițiile legale privind posesorul masei succesorale.

În locul moștenitorului ne­demn vin la moștenire cei care ar fi moștenit dacă moștenitorul nedemn era decedat la data des­chiderii moștenirii. Se consideră că devoluțiunea în folosul celor care vin în loc s-a produs la mo­mentul deschiderii moștenirii.

Puteți avea câștig de cauză doar în situația când cele invoca­te vor fi demonstrate prin probe directe, respectiv, se recoman­dă o pregătire mai minuțioasă până la adresarea în instanța de judecată.

În al doilea rând, urmează a fi înaintată o cerere de chemare în judecată privind declararea nulității testamentului ca act juridic civil afectat de viciu de consimțământ.

Act juridic civil este manifes­tarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice civile. Consimţământ este ma­nifestarea exteriorizată de vo­inţă a persoanei de a încheia un act juridic. Consimţământul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat. Intenția de a produ­ce efecte juridice se determină din declarația sau comporta­mentul persoanei, așa cum ea a fost înțeleasă în mod rezonabil de către cealaltă parte a actu­lui juridic sau, în cazul actelor juridice unilaterale, de către persoana căreia actul îi este destinat.

Drept temei de nulitate a testamentului puteți invoca: nulitatea actului juridic încheiat de o persoană fără discernă­mânt, nulitatea actului juridic încheiat prin dol sau nulitatea actului juridic încheiat prin le­ziune. Aceste temeiuri pot fi in­vocate și în cumul.

Actul juridic încheiat de o persoană fără discernământ se consideră încheiat de o per­soană într-un moment în care nu putea să conştientizeze pe deplin acţiunile sale ori să îşi exprime voinţa.

Se consideră încheiat prin dol actul juridic a cărui încheie­re a fost determinată de com­portamentul dolosiv sau viclean al uneia dintre părţi și poate fi declarat nul de instanţa de ju­decată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. Dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvălu­ire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul în care, în baza principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste împrejurări.

Actului juridic încheiat prin leziune este actul pe care o persoană l-a încheiat din cau­za unui concurs de împrejurări grele de care a profitat cealaltă parte, în condiţii extrem de ne­favorabile.

Termenul de prescripţie ex­tinctivă în cazul acţiunii în anu­lare înaintate de moştenitor curge din momentul deschiderii moştenirii, cu excepţia cazului când acesta a cunoscut sau tre­buia să cunoască despre înche­ierea actului juridic înainte de acea dată. Persoana îndreptățită are dreptul să invoce anulabili­tatea actului juridic pentru tes­tamentul încheiat prin dol și cel încheiat prin leziune în termen de şase luni de la data când a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulabilității, iar pentru testamentul încheiat de o per­soană fără discernământ – în termen de un an.

Partea care are dreptul de a cere anularea actului juridic pe motiv de eroare, dol, violență sau leziune poate cere repararea prejudiciului cauzat prin aceas­ta, chiar dacă dreptul de a cere anularea s-a prescris extinctiv sau dacă ea a confirmat actul juridic anulabil, cu condiția că cealaltă parte a actului juridic cunoștea sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulității la momentul încheierii acestuia.

În cazul anulării testamentu­lui prin hotărâre judecătorească, este aplicabilă moștenirea lega­lă, fiind acceptată succesiunea după clasele de moștenitori. Clasele de moștenitori sunt chemate să culeagă moștenirea numai câte una, în ordinea sta­bilită de Codul civil, începând cu clasa întâi. Dvs. faceți parte din clasa întâi de moștenitori legali – descendenții defunctu­lui.

Până la finalul procesului nutrebuie să întreprindeți nimic pentru acceptarea succesiunii, or moștenirea trece la moș-tenitorul îndreptățit sub rezer­va dreptului său de a renunța la moștenire. La expirarea terme­nului de renunțare – trei luni, moștenirea se consideră accep­tată de către moștenitor.