Am avut o deplasare de serviciu şi m-am cazat într-un hotel pentru câteva zile. Am mers cu autoturismul propriu, pe care l-am lăsat în parcarea hotelului amenajată în acest sens. Hotelul oferea parcare păzită. A doua zi de cazare am depistat că automobilul a fost deteriorat. Am apelat la poliţie pentru elucidarea cazului şi am solicitat de la hotel să îmi recupereze dauna, dar administratorul mi-a declarat că nu poartă nici o răspundere materială pentru bunurile furate sau deteriorate. Totuşi, poartă hotelul vreo răspundere în astfel de cazuri sau nu?
Marcel V., Chişinău
Liubomir DUDULICA
avocat
avocatmd@gmail.com
Legislaţia naţională reglementează aceste chestiuni în măsura în care este posibil de soluţionat aşa gen de litigii. În conformitate cu prevederile Codului civil, persoana care oferă servicii de cazare (hoteliere) răspunde, potrivit regulilor privind responsabilitatea depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client în hotel.
Sunt considerate ca fiind aduse în hotel: bunurile clientului aflate în hotel pe perioada cazării acestuia; bunurile clientului aflate în afara hotelului pentru care hotelierul, un membru al familiei lui ori un prepus al hotelierului își asumă obligația de supraveghere pe perioada cazării clientului; bunurile clientului aflate în hotel sau în afara acestuia pentru care hotelierul, un membru al familiei lui ori un prepus al hotelierului își asumă obligația de supraveghere pentru un interval de timp rezonabil, anterior sau ulterior cazării clientului.
Hotelierul răspunde și pentru vehiculele clienților lăsate în garajul sau în parcarea hotelului, precum și pentru bunurile care, în mod obișnuit, se găsesc în acestea.
Răspunderea hotelierului este limitată până la concurența unei valori de o sută de ori mai mare decât prețul pentru o zi datorat de către client pentru camera oferită spre închiriere. Răspunderea hotelierului este nelimitată dacă prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru care acesta răspunde; dacă bunurile au fost încredințate spre păstrare hotelierului; dacă hotelierul a refuzat primirea în depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat să le primească.
Hotelierul nu răspunde atunci când furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor clientului este cauzată de client, de persoana care îl însoțește sau care se află sub supravegherea sa ori de vizitatorii săi; de un impediment în afara controlului hotelierului; de natura bunului.
Hotelierul este obligat să primească în depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare care aparțin clienților săi. Acesta nu poate refuza depozitarea acestor bunuri decât în cazul în care, ținând seama de mărimea și condițiile de exploatare ale hotelului, acestea sunt excesiv de valoroase ori sunt incomode sau periculoase.
Persoana care oferă servicii de cazare poate să examineze bunurile care îi sunt predate spre depozitare și să ceară depozitarea acestora într-un loc închis sau sigilat. Hotelierul care pune la dispoziția clienților săi, în camerele de hotel, o casă de valori nu este presupus a fi primit în depozit bunurile care vor fi depuse de clienții săi în casa de valori.
Clientul este decăzut din dreptul la repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el însuși ori care au fost aduse pentru el în hotel dacă: în cel mult 24 de ore de la data la care a cunoscut prejudiciul nu a înștiințat administrația hotelului; nu a exercitat dreptul la acțiunea în repararea prejudiciului în termen de şase luni de la data producerii acestuia. Dispozițiile date nu sunt aplicabile în privința bunurilor care au fost încredințate spre păstrare hotelierului, sau în cazul când hotelierul a refuzat primirea în depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat să le primească.
În cazul neplății de către client a prețului camerei și a celorlalte servicii hoteliere prestate, hotelierul are un drept de retenție asupra bunurilor aduse de client, cu excepția documentelor și a efectelor personale fără valoare comercială. Hotelierul poate cere valorificarea bunurilor asupra cărora și-a exercitat dreptul de retenție, potrivit dispozițiilor legale privind urmărirea silită a bunurilor mobile.
Dispozițiile date se aplică în mod corespunzător și bunurilor aduse în sanatorii, spitale, pensiuni, vagoane de dormit, restaurante, teatre, biblioteci, săli de sport și altele asemănătoare.
Dvs. urmează să înaintaţi o somaţie scrisă prin care să cereţi repararea prejudiciului. În caz de refuz, urmează să înaintaţi o acţiune în judecată.
