Foto: depozitaresigura.ro
Mi s-a ivit oportunitatea de a munci peste hotare un termen îndelungat. Nu am o casă a mea, stau cu chirie de mulţi ani. Toate lucrurile ce îmi aparţin se află în apartamentul închiriat.
Pentru moment nu am unde le pune la păstrare, deoarece ocupă un spaţiu ceva mai mare, mai ales că este pentru o perioadă mai îndelungată.
Nu este raţional să achit în continuare chiria, deoarece e scumpă. Să le pun la păstrare într-un subsol tot nu este rezonabil, deoarece se pot degrada în condiţiile date. Am apelat la o persoană care prestează servicii de depozitare în condiţii bune şi la un preţ bun.
Vreau să perfectez un contract corespunzător de depozitare, dar nu cunosc nimic la capitolul dat şi vă rog să mă ajutaţi cu un sfat.
Boris Nemov, or. Călăraşi
Într-adevăr, chestiunile legate de raporturile juridice ce ţin de contractele de depozitare sunt mai puţin cunoscute, în special, în cazul persoanelor fizice, deoarece nu se prea practică încheierea unui contract la transmiterea bunurilor pentru păstrare.
Pentru evitarea unor probleme în viitor, trebuie să ţineţi cont de mai multe chestiuni. Prin contract de depozit, o parte (depozitar) se obligă să păstreze bunul mobil, predat de cealaltă parte (deponent), o perioadă determinată sau nedeterminată şi să-l restituie la cerere.
Depozitul are titlu gratuit dacă în contract nu este prevăzut altfel. În cazul în care depozitarul execută depozitul în cadrul unei activităţi profesionale, se consideră că asupra remunerării s-a convenit în mod tacit. Dacă asupra mărimii remuneraţiei datorate nu s-a convenit, se consideră convenită, în cazul existenţei unui tarif stabilit, retribuţia tarifară, iar în lipsa tarifului, retribuţia obişnuită. Deponentul este obligat să compenseze depozitarului cheltuielile necesare păstrării bunului.
Potrivit legii, în cadrul depozitului cu titlu oneros, depozitarul este obligat să se îngrijească de integritatea bunului primit cu prudenţa şi diligenţa unui bun profesionist. În cazul în care depozitul are titlu gratuit, depozitarul este obligat să se îngrijească de integritatea bunului ca de propriul bun.
Depozitarul nu poate cere deponentului sau persoanei căreia trebuie să-i restituie bunul dovada faptului că este proprietarul lui. Acesta nu are dreptul, fără încuviinţarea deponentului, să transmită unui terţ spre depozitare bunul primit. În cazul transmiterii, cu permisiunea deponentului, unui terţ a bunului primit, depozitarul poartă răspundere în continuare doar pentru alegerea terţului şi a locului de depozitare.
Dacă contractul nu prevede altfel, depozitarul nu are dreptul să folosească, fără permisiunea deponentului, bunul predat în depozit, cu excepţia cazului când faptul acesta este necesar conservării bunului.
Depozitarul are dreptul să modifice, după caz, condiţiile de
depozitare numai după ce l-a înştiinţat pe deponent şi a obţinut încuviinţarea lui. De asemenea, depozitarul trebuie să-l informeze pe deponent despre confiscarea sau realizarea unor drepturi ale terţilor asupra bunului depozitat. În cazul în care modificarea condiţiilor depozitului este strict necesară pentru înlăturarea riscului de distrugere, pierdere sau deteriorare a bunului, depozitarul este în drept să modifice modul, locul şi alte condiţii de păstrare, fără a cere deponentului încuviinţarea.
Apariţia unui pericol real de deteriorare sau degradare a bunului depozitat ori apariţia unor alte condiţii care ameninţă siguranţa păstrării bunului dă depozitarului dreptul să vândă bunul la un preţ determinat de situaţia creată în cazul în care deponentul nu poate întreprinde vreo acţiune. Dacă, în circumstanţele menţionate, au apărut anumite cauze pentru care depozitarul nu poartă răspundere, el are dreptul să reţină cheltuielile de vindere a bunului din preţul primit.
Depozitarul este obligat să restituie bunul în starea în care se află la momentul restituirii. Riscul pieirii sau al deteriorării fortuite rămâne în sarcina deponentului.
Este important să indicaţi termenul contractului sau modul de determinare a acestuia, or depozitarul poate cere oricând deponentului să-şi ridice bunul depozitat dacă în contract nu este stabilit un termen de depozitare.
Dacă este necesar, se specifică în contract caracteristicile bunului şi, respectiv, condiţiile speciale de păstrare.
Ţineţi cont şi de faptul că depozitarul are dreptul să reţină bunul depozitat peste termenul prevăzut în contract până la momentul retribuirii sale şi compensarea cheltuielilor de păstrare.
Acestea sunt condiţiile generale aplicabile situaţiei dvs.
Liubomir DUDULICA,
avocatmd@gmail.com
