Foto: ventrescalaw.com
După divorţ, am înaintat cerere de chemare în judecată de partajare a averii. Deși avem mai multe bunuri agonisite în timpul căsătoriei, am pretins doar la partajarea casei de locuit pe care am construit-o împreună după ce ne-am căsătorit.
Fostul soţ a depus cerere reconvenţională, prin care a solicitat excluderea casei de locuit din categoria bunurilor proprietate comună, invocând pretexte formale.
Mai mult ca atât, acesta pretinde a partaja niște datorii pe care le-a făcut în timpul căsătoriei şi banii i-a cheltuit pentru necesităţile familiei. Despre împrumutul banilor de către fostul soţ eu nu am ştiut până în prezent.
Ajutaţi-mă cu un sfat referitor la situaţia mea.
Tatiana Ciur, orașul Călăraşi
Toate bunurile dobândite de către soţi în timpul căsătoriei sunt supuse regimului proprietăţii comune în devălmășie.
Sunt proprietate în devălmășie bunurile procurate din veniturile obţinute de fiecare dintre soţi din activitatea de muncă, activitatea de întreprinzător şi activitatea intelectuală, din premii, indemnizaţii şi alte plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.), precum şi din alte mijloace.
Sunt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, procurate sau făcute din mijloacele comune, precum şi alte bunuri dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi.
Dreptul la proprietate în devălmăşie se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice.
Sunt proprietate în devălmășie a soţilor bunurile care au fost dobândite din ziua încheierii căsătoriei până în ziua încetării acesteia.
Dar instanţa judecătorească este în drept, în baza cererii soţului interesat, care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobândite de către el în perioada cât soţii au dus gospodării separate proprietate a acestuia.
Bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sunt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi. Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi a altor obiecte de lux, de asemenea, sunt proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobândire.
Referitor la casa de locuit pe care aţi construit-o în timpul căsătoriei, bunul dat este
proprietate comună şi nu poate fi exclus din partaj, or acesta a fost creat şi înregistrat în Registrul bunurilor imobile în această perioadă şi regimul juridic al bunului se prezumă până la proba contrară.
Motivele formale nu pot fi acceptate de către instanţa de judecată, decât faptul că se vor prezenta probe că locuința a fost construită din mijloacele materiale ale soţului care nu pot fi incluse în cele comune. Deci, cu siguranţă, cota-parte din imobil vă va fi adjudecată.
Potrivit legii, la împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor sunt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel. Dar instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinând cont de interesele unuia dintre soţi şi/sau de interesele copiilor minori. Dacă aveţi copii minori al căror domiciliu a fost determinat cu dvs. după desfacerea căsătoriei, puteţi pretinde la o cotă-parte mai mare din casa de locuit în interesul copiilor.
La împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor, datoriile comune se împart între ei proporţional cotelor-părţi ce le-au fost repartizate.
Dar, prin prisma obligaţiei părţii de a dovedi circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale, fostul soț urmează să demonstreze în instanţa de judecată existenţa datoriilor, contractarea împrumuturilor date cu consimţământul dvs., precum şi utilizarea acestor surse financiare pentru necesităţile familiei. Or, în caz contrar, instanţa de judecată nu va accepta cerinţele de partajare a acestor datorii ca obligaţii comune.
Liubomir DUDULICA,
avocatmd@gmail.com
