Foto: zdbc.ro
Din cauza unor datorii la plata energiei termice, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ m-a dat în judecată ca să încaseze forţat banii. De fapt, energia termică este livrată de către SA „Termoelectrica”. Nici cu ÎMGFL, nici cu SA „Termoelectrica” nu am semnat contract de prestare servicii. Este oare corect ca să fie înaintată acţiune de plată a datoriilor la servicii comunale de către ÎMGFL şi care este procedura în cazuri similare?
Mihail Coval, mun. Chişinău
Normele materiale aplicabile situaţiilor date sunt Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă. Potrivit actelor normative menţionate, în cazurile când se pretind plăţile pentru serviciile locative, comunale şi necomunale, calitatea procesuală de pârât revine proprietarilor, chiriaşilor şi locatarilor caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori gestionari sau de prestatorii de servicii.
Însă calitatea procesuală de reclamant o poate avea pretinsul titular al dreptului încălcat. SA „Termoelectrica”, în calitate de reclamant, în majoritatea cazurilor, pretinde apărarea judiciară a unui drept care i-ar aparţine. Mai mult decât atât, în viziunea reclamantului, acest drept este opozabil utilizatorilor nemijlociţi ai energiei termice. În realitate, SA „Termoelectrica” are încheiate contracte de livrare-utilizare a energiei termice cu ÎMGFL, CCL, APLP, ACC, în volumul stabilit de ambele părţi, până la hotarul de delimitare a apartenenţei de balanţă. Conturile personale pe numele pârâţilor sunt deschise în majoritatea cazurilor la ÎMGFL-uri, precum şi la APLP, ACC şi CCL. Între SA „Termoelectrica” nu există contracte încheiate cu proprietarii, chiriaşii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc. Adică între aceşti subiecţi lipseşte legătura juridică şi ca rezultat raportul material litigios.
Conform legii, persoanele fizice şi juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să
achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator şi utilizator. Operatorul care are încheiate contracte cu furnizorul este ori ÎMGFL, ori CCL sau APLP şi nicidecum SA „Termoelectrica”. Chiar dacă legea prevede că „Agenţii economici care prestează servicii de gospodărie comunală fără contracte cu utilizatorii, în caz de neachitare a sumelor datorate, pot suspenda livrarea serviciilor cu înaintarea ulterior a unei acţiuni în judecată”, nu se acceptă aplicarea acesteia decât în cazurile când contractele lipsesc cu desăvârşire. În cazul în care contract există, acesta nu poate fi ocolit sau ignorat cu rea-credinţă.
În consecinţă, dreptul pretins în judecată de către SA „Termoelectrica” nu este opozabil decât subiectului cu care are contract încheiat. În caz contrar, persistă riscul ca împotriva unuia şi aceluiaşi utilizator de energie termică să fie intentate acţiuni privind achitarea aceluiaşi serviciu prestat atât de către ÎMGFL, cât şi de către SA „Termoelectrica”. Perturbarea ordinii de drept, prin emiterea de hotărâri judecătoreşti contradictorii sau care se suprapun este inadmisibilă. Pornind de la cele enunţate, rezultă că „Termoelectrica” sau alt agent economic similar care înaintează astfel de pretenţii se îndreaptă către persoane care nu pot fi pârâţi într-un proces. Nu poate fi considerat ÎMGFL-ul ca reclamant adevărat, iar SA „Termoelectrica” ca reprezentant al acestuia. Legea procesuală nu prevede reprezentarea unei persoane juridice de către o altă persoană juridică, chiar dacă acestea de comun acord ar accepta acest lucru.
ÎMGFL-ul nu poate formula pretenţii proprii în procesele intentate de recuperare a datoriilor pentru servicii comunale, or aceştia nu sunt furnizori. Cererile depuse de către furnizori cum ar fi SA „Termoelectrica”, SA „Apă Canal”, „Chişinău Gaz” împotriva utilizatorilor de servicii comunale cu care nu au încheiat contracte trebuie să corespundă cerinţelor de formă şi conţinut prevăzute de normele procesuale.
Deci, la înaintarea acţiunii, nu s-a ţinut cont de prevederile legale enunţate şi a fost incorect înaintată o acţiune împotriva dvs.
Liubomir DUDULICA,
avocatmd@gmail.com
