Vă rog să ne spuneți care sunt reglementările principale ale legislației în privința asigurării drepturilor și garanțiilor salariaților la o muncă care să corespundă cerințelor de securitate și sănătate în muncă?
Leonid Barburoș, Strășeni
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Asigurarea drepturilor salariaților la o muncă ce trebuie să corespundă cerințelor de securitate și sănătate constituie o garanție, care rezultă din dispozițiile art. 43 alin. (2) din Constituția țării, ce prevăd că „salariații au dreptul la protecția muncii…”. Măsurile care se iau pentru asigurarea protecției muncii se referă și la securitatea și igiena muncii.
Prevederile constituționale, în acest sens, sunt concretizate și specificate prin Codul muncii, Legea nr. 186 din 10.07.2008 (Legea nr. 186/2008) privind securitatea și sănătatea în muncă și alte acte legislative. Raporturile juridice în domeniul securității și sănătății în muncă sunt reglementate și prin numeroase acte normative subordonate legii.
Articolul 225 din Codul muncii dispune că statul garantează salariaților apărarea sănătății în muncă.
Prevederile articolului prenotat din Codul muncii determină garanțiile de bază în vederea realizării dreptului salariaţilor la o muncă ce trebuie să corespundă cerințelor de securitate și sănătate în muncă.
Așadar, aceste garanții se referă inclusiv la faptul că: condițiile de muncă stipulate în contractul individual de muncă trebuie să corespundă cerințelor de securitate și sănătate în muncă; dacă salariatul refuză să presteze munca în cazul apariției unui pericol pentru viața ori sănătatea sa, angajatorul este obligat să-i acorde salariatului o altă muncă, corespunzătoare nivelului de pregătire profesională a salariatului, menținându-i salariul de la locul de muncă precedent; refuzul salariatului de a presta munca în cazul apariției unui pericol pentru viața ori sănătatea sa din cauza nerespectării cerințelor de securitate și sănătate în muncă sau de a presta munca în condiții grele, vătămătoare și/sau periculoase ce nu sunt prevăzute în contractul individual de muncă nu atrage după sine răspunderea disciplinară etc.
Raporturile juridice în domeniul securității și sănătății în muncă sunt reglementate prin numeroase acte normative subordonate legii
Trebuie menționat faptul că securitatea și sănătatea în muncă fac obiectul preocupărilor Organizației Internaționale a Muncii, aceasta elaborând peste 30 de convenții, inclusiv cele ratificate de Republica Moldova, și anume: Convenția nr. 155 privind securitatea si igiena muncii; Convenția nr. 184 privind securitatea și igiena muncii in agricultură; Convenția nr. 187 privind cadrul de promovare a sănătății și securității în muncă și altele.
În cadrul Uniunii Europene, problematica securității și sănătății în muncă constituie, de asemenea, o preocupare deosebită, asigurând reglementarea acestui domeniu printr-o serie de directive, dintre care cea mai importantă este Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12.06.1989 privind introducerea de măsuri de încurajare a îmbunătățirilor în domeniul securității și sănătății lucrătorilor în muncă. Prevederile acestei directive sunt transpuse în legislația națională prin Legea nr.186/2008.
Reglementările principale ale acestei legi concretizează si stabilesc inclusiv obligațiile angajatorilor (de exemplu, asigurarea securității și sănătății lucrătorilor sub toate aspectele acesteia, întreprinderea măsurilor necesare pentru asigurarea securității și sănătății în muncă a lucrătorilor etc.), drepturile lucrătorilor, cum ar fi: dreptul la un post de lucru corespunzător actelor normative; dreptul de a refuza efectuarea de lucrări în cazul apariției unui pericol pentru viața ori sănătatea sa și altele.
Pentru încălcarea legislației cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, persoanele vinovate poartă răspundere materială, disciplinară, administrativă și penală conform legii.
