După mai mult de un an, în care negocierile pe marginea salariului minim din ramura construcţiilor au bătut pasul pe loc, partenerii sociali au ajuns recent la un acord. Ce a impulsionat acest dialog şi ce înseamnă aceasta pentru salariaţi ne spune Victor Talmaci, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Construcţii şi Industria Materialelor de Construcţii „Sindicons”.
– Ce a contribuit la depăşirea impasului din dialogul social?
– În ajutorul nostru a venit o modificare la Legea salarizării, operată la finele anului trecut. Aceasta specifică în mod clar că în cuantumul minim garantat stabilit la nivel naţional nu mai sunt incluse nici un fel de adaosuri sau stimulente. Prevederea în cauză a constituit o barieră în calea negociatorilor pe parcursul a mai mult de un an de zile.
Până la elaborarea acestei modificări, am adresat factorilor de decizie de la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei numeroase scrisori. Important era să se ştie ce punem la baza negocierilor atunci când vorbim despre majorarea salariului pentru prima categorie din sistemul tarifar. Or, în cel netarifar nu există nici până azi criterii de evaluare a competenţelor. Şi în această privinţă cred că o să avem încă mult de discutat în cadrul parteneriatului social.
– Care este noutatea cea mai importantă pentru salariaţii membri de sindicat legată de acordul sus-menţionat?
– Noutatea este că, în ramură, salariul pentru prima categorie a fost majorat de la 2100 de lei, cât constituie cuantumul minim garantat, până la 2300 de lei. Pentru celelalte categorii, salariile sunt calculate conform
coeficienţilor tarifari. Trebuie accentuat faptul că noi vorbim despre munca prestată în volum deplin, nu şi despre cazurile în care întreprinderile staţionează sau activează la capacitate redusă. Dacă însă munca este prestată, ea trebuie să fie şi plătită decent.
– Au mai fost prevăzute şi alte facilităţi în convenţia colectivă?
– Un lucru important pe care l-am stabilit prin acordul de modificare a convenţiei colective de ramură semnat de curând se referă la externalizarea unor servicii. Noi am dat o definiţie pentru situaţiile de acest fel. Este vorba despre un proces prin care o întreprindere deleagă şi încredinţează unor furnizori externi executarea sau managementul unor lucrări şi servicii. Până acum nu era clar ce înseamnă externalizarea. De aceea, ne-am înţeles cum va proceda angajatorul în asemenea cazuri, ce le va comunica salariaţilor. Acum va fi clar şi pentru serviciul de personal cum va fi reziliat contractul sau ce facilităţi are salariatul în caz de externalizare. Am mai înaintat şi unele propuneri legate de timpul de muncă. Acestea sunt relativ cunoscute, dar scopul a fost de a asigura prin acest acord mai multă claritate în ceea ce priveşte timpul unei săptămâni de muncă, cel de începere şi încheiere a lucrului, ce include acest timp, inclusiv pregătirea pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu etc.
– Cât de semnificativă este această majorare a salariului minim în ramură?
– Situaţia diferă în funcţie de atitudinea agenţilor economici. Pentru cei care s-au conformat la timp şi au aplicat cuantumul minim garantat de 2100 de lei şi au negociat la nivel de unitate coeficientul de complexitate, aşa cum este prevăzut în norma legală, majorarea este de 10 la sută. Pentru ceilalţi, care aveau până acum stabilit un salariu minim de 1800 de lei, majorarea ar fi de 28 la sută.
– Aceste prevederi sunt valabile pentru toate întreprinderile din ramură?
– Convenţia se răsfrânge asupra lucrătorilor din proiectări, construcţii, drumuri, industria materialelor de construcţie, mecanizare şi transport în construcţii, cadastru, industria sticlei şi alte activităţi auxiliare în construcţii. Aceasta este prevăzut în convenţie. Minimul stabilit la nivel de ramură este aplicat de toţi agenţii economici şi salariaţii întreprinderilor, indiferent dacă sunt sau nu parte a sindicatelor şi patronatelor. Este o prevedere stabilită în convenţie şi care este legală. Cât despre salariul maxim, angajatorii şi salariaţii sunt liberi să negocieze atât cât doresc.
