…Să staţi strajă la hotare, să păziţi acest pământ!

Pe 10 iunie, cei care păzesc zi de zi hotarul acestui petic de pământ au sărbătorit ziua profesională. Chiar dacă au motiv să se relaxeze, po­liţiştii de frontieră sunt mereu la datorie.

 

Patrulează pe jos zeci de kilome­tri pe zi, în orice anotimp al anului. Când sunt la datorie uită de fami­lii şi îşi riscă propriile vieţi pentru ca noi să dormim în tihnă. Totuşi, niciodată nu se plâng din cauza greutăţilor. La prima lor aniversa­re după reorganizare, poliţiştii de frontieră îşi doresc un singur lucru – să fie linişte în ţară. Deşi se pot afla zilnic în situaţii de risc, poli­ţiştii de frontieră îşi fac meseria cu dăruire de sine şi nu ezită niciodată când pornesc în misiune.

 

Lungimea totală a frontierelor constitu­ie 1906 kilometri

 

Ziua Poliţiei de frontieră este o sărbătoare a devotamentului, vigi­lenţei şi corectitudinii celor de la frontieră, ca adevăraţi profesionişti ai ordinii şi siguranţei la hotarele Republicii Moldova. Deşi s-ar pă­rea că e o profesie bărbătească, în acest domeniu activează şi femei curajoase. Este exemplul Tatianei Sandu, şef adjunct la Secţia perso­nal la punctul de trecere a frontierei Leuşeni. Mai întâi a fost profesoară, apoi a decis să facă o schimbare ra­dicală în viaţa ei şi s-a făcut poliţist de frontieră. Anul acesta a împlinit 13 ani petrecuţi la hotar. „Chiar dacă iniţial am mers pe drumul pe­dagogiei, totuşi meseria de grănicer o aveam în inimă.

 

 

Noi de mici copii eram iniţiaţi în acest domeniu, deoarece locu­iam aproape de frontieră, aveam un cerc numit „Tânărul grănicer” şi eu eram un membru activ”, ne po­vesteşte doamna Sandu. De atunci se visa în uniformă de grănicer, deşi era conştientă de faptul că nu e uşor să păzeşti hotarul. Tatia­na Sandu însă ne asigură că orice muncă făcută cu plăcere îţi pare mult mai uşor de realizat.

 

În fiecare zi, paza frontierei de stat este asi­gurată de către 600 de grupuri mobile de grăniceri

 

Şi unde în altă parte decât la hotarele ţării o femeie are ocazia să demonstreze că este la fel de puternică şi rezistentă ca şi bărba­ţii. Pericolul care persistă mereu, infractorii sunt lucruri cu care s-a obişnuit deja. „Am o profesie care presupune răbdare, rezistenţă şi nu în ultimul rând risc. Dar acesta e destinul meu. Singură mi-am ales calea pe care merg în viaţă”, se con­fesează Tatiana Sandu.

 

Punctul de trecere Leuşeni, cu valoare sentimental

 

A îndrăgit meseria chiar din primele zile de activitate la hotar. Locul de muncă i-a devenit prima casă. Punctul de trecere a frontie­rei unde activează Tatiana Sandu are mai multe semnificaţii senti­mentale. Aici doamna şef adjunct şi-a întâlnit marea dragoste, despre care spune că este mai mult decât un soţ şi un tată iubitor, este o pâi­ne caldă. Jumătatea Tatianei Sandu împărtăşeşte aceiaşi pasiune, mese­rie, muncă. Alături de soţia sa ve­ghează siguranţa la frontieră.

 

 

„Soţul meu mă susţine enorm, mă înţelege şi mă ajută. El este „vi­novat” de toate reuşitele mele, şi pentru asta îi mulţumesc. Nu ştiu dacă o femeie poate rezista ca po­liţist de frontieră dacă nu are sus­ţinere şi înţelegere din partea ce­lor dragi”, ne-a mărturisit Tatiana Sandu. Apropo de reuşite! În biroul doamnei Sandu am observat mai multe diplome care îi demonstrea­ză succesele. Domnia sa se poate mândri şi cu licenţa de expert ju­diciar cu dreptul de executare a ex­pertizei în falsul de acte.

Tatiana Sandu ne-a mărturisit şi secretul unei femei împlinite: „Înţelegerea, susţinerea, dragostea soţului, copiii sănătoşi, o muncă pe care o faci din plăcere, sunt cele mai importante ingrediente în bu­cătăria fericirii unei femei”.

 

În medie, pe parcursul anului, frontiera RM este traversată de aproxima­tiv 13 milioane de oameni şi de 2 milioane de vehicule

 

Cu devotament faţă de ceea ce face şi având legislaţia Republicii Moldova drept carte de căpătâi, Tatiana Sandu poate dormi liniş­tită. Băieţelul acesteia, Alexandru, se pare că îi va călca pe urme. Şi asta deoarece deşi încă e la grădi­niţă, Alexandru ştie că un militar se trezeşte la ora 6.00 dimineaţa, îşi ia micul dejun şi merge la ser­viciu. „Pentru fiul meu grădiniţa e serviciu. El spune că dimineaţa toţi trei mergem fiecare la locul său de muncă”, povesteşte emoţiona­tă femeia care pentru un moment şi-a asumat în totalitate funcţia de mamă şi nu de poliţist la frontieră. Fiul o înţelege perfect pe mama-poliţistă, chiar dacă uneori sărbă­torile nu o prind alături de el. MoşCrăciun, de exemplu, la Alexandru ajunge un pic mai târziu. E prins la frontieră, explică Tatiana Sandu fiului.

 

Poliţistul de frontieră, cartea de vizită a statului

 

Plouă, e soare, e vânt sau zăpa­dă, poliţiştii de frontieră sunt me­reu la datorie, şi asta pentru că ei sunt „primele persoane ale statu­lui”. „Noi suntem primii care întâl­nim oaspeţii ţării noastre. Trebuie să fim amabili şi drăguţi. Deseori, chiar dacă oboseala îşi spune cu­vântul, zâmbetul nu trebuie să lip­sească de pe faţa noastră. Călătorii sunt nerăbdători să ajungă acasă, parcurg distanţe mari, iar noi sun­tem cei care trebuie să înţelegem acest lucru”, a menţionat eroina noastră. „Inspectorii controlului de frontieră reprezintă cartea de vizită a Republicii Moldova”, a mai adău­gat domnia sa.

 

 

De Ziua Poliţiei de Frontieră, Ta­tiana Sandu le-a urat colegilor cele mai sincere şi calde felicitări, multă sănătate, prosperitate, bunăstare, precum şi împliniri profesionale.

„Ziua Poliţiei de Frontieră re­prezintă un moment în care gân­durile noastre se îndreaptă către rezultatele foarte bune, obţinute de-a lungul anilor în gestionarea si­tuaţiilor apărute la frontiera de stat şi ne oferă deosebitul prilej de a fi mai prudenţi şi responsabili pen­tru soarta ţării. Vă aducem căldură şi pace în inimile dumneavoastră, tărie şi credinţă în ziua de mâine, curaj şi perseverenţă în munca grea, dar nobilă, linişte sufletească, fericire, şi realizarea tuturor dorin­ţelor în plan profesional şi perso­nal”, a spus Tatiana Sandu.