Interviu cu Valentina Mazur, preşedintele Sindicatului Lucrătorilor din Comerţ, Alimentaţie Publică, Cooperaţia de Consum, Servicii, Restaurante şi Hoteluri din Republica Moldova „SindLUCAS”.
– Dna Mazur, care a fost motivul creării unui sindicat în ramurile pe care le însumează la moment „SindLUCAS”?
– A trecut un deceniu de când delegaţii la Congresul din 19 decembrie 2002 au decis constituirea Sindicatului Lucrătorilor din Comerţ, Alimentaţie Publică, Cooperaţia de Consum, Servicii, Restaurante şi Hoteluri din Republica Moldova „SindLUCAS”. Din 9 aprilie 2003 Sindicatul „SindLUCAS” a devenit membru al Uniunii Internaţionale a Lucrătorilor din Alimentaţie, Agricultură, Tutun, Hoteluri, Restaurante şi Ramuri Conexe cu sediul la Geneva. Reperul de bază pe care ne sprijinim în activitatea noastră este activitatea în echipă. Împreună am stabilit sarcini şi responsabilităţi pentru fiecare, ceea ce ne-a oferit posibilitatea să facem un bogat schimb de informaţii, de idei, de experienţă pe baza cărora am reuşit să rezolvăm o serie de probleme legate de specificul activităţii noastre.
– Câţi membri de sindicat numără la moment „SindLUCAS”?
– La 01.01.2013 erau 6884 membri de sindicat, dintre care – 6829 angajaţi, 15 pensionari. Din numărul total de membri de sindicat – 5164 reprezintă femei (75%), tineri până la 30 de ani – 2599 membri (37,75%), care sunt uniţi în 118 organizaţii sindicale primare. În anul 2013, în urma reducerii numărului de salariaţi din unităţile economice, a exodului masiv al populaţiei peste hotarele ţării, încetarea activităţii organizaţiilor sindicale în legătură cu lichidarea întreprinderilor, reorganizarea şi falimentarea agenţilor economici s-a micşorat numărul membrilor de sindicat în organizaţiile-membre ale Sindicatului „SindLUCAS” în comparaţie cu anul 2012.
Necunoaşterea drepturilor este unul dintre motivele care duce la reducerea numărului membrilor de sindicat |
– Care sunt motivele reducerii numărului membrilor de sindicat?
– Motivele sunt multiple şi ţin în mare parte de ignoranţă în ce priveşte cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor ce revin fiecărui angajat. Diferenţa dintre numărul salariaţilor ce lucrează în ramurile noastre şi cei care s-au organizat în sindicate este mare. În acest caz, intervin mai multe aspecte ce constau în lipsa de interes a salariaţilor privind propriile lor drepturi, imixtiunea patronilor în astfel de iniţiative, pentru care nu s-a găsit încă antidotul necesar. Avem nevoie de membri tineri. Considerăm activitatea de recrutare a noilor membri de sindicat ca una prioritară.
– Referiţi-vă vă rog la cele mai grave probleme cu care se confruntă sindicaliştii din ramură?
– În primul rând – încălcarea drepturilor. Neinformarea în scris a angajaţilor privind condiţiile în care sunt concepute raporturile de muncă; plata sub nivelul minim de existenţă sau plata incorectă a orelor lucrate; reţinerile nejustificate din salariu; neefectuarea plăţii pe durata concediului de odihnă obligatoriu; neplata drepturilor salariale după încetarea raporturilor de muncă; munca excesivă; neacordarea echipamentului de siguranţă obligatoriu etc.
– Ce a întreprins sindicatul pentru soluționarea acestor probleme?
– Membrii de sindicat au găsit întotdeauna în noi sprijinul de care au avut nevoie, indiferent care a fost problema cu care s-au confruntat. Cazurile sociale deosebite au reprezentat o prioritate absolută pentru conducerea organizaţiei noastre. Membrii de sindicat au primit din partea Sindicatului „SindLUCAS” întotdeauna un sprijin prompt şi semnificativ. În anul 2010 „SindLUCAS” a organizat consultări juridice gratuite pentru angajaţi. În fiecare luni, între orele 15.00 şi 17.00, uşile sindicatului sunt deschise pentru toţi cei interesaţi de a comunica cu juristul, preşedintele „Sindicatului „SindLUCAS” pentru a afla mai multe despre drepturile lor. Ne-am implicat activ în vederea evitării concedierilor colective care afectează membrii de sindicat, iar, prin conciliere, am reuşit anularea concedierilor colective iniţiate de factorii de decizie. De obicei, angajaţii refuză să depună plângeri sau să sesizeze organele competente pentru a-şi apăra drepturile. Aceştia depun plângeri abia la eliberarea din funcţie, când îşi dau seama că nu li s-a făcut însemnări în cartea de muncă sau nu li s-a achitat salariul pentru câteva luni. În prezent, în instanţele de judecată sunt în fază de examinare trei cereri privind soluţionarea litigiilor individuale de muncă şi executarea hotărârilor instanţelor de judecată. Au fost şi alte cazuri când sindicatul nostru a reuşit să le soluţioneze cu succes.
– Ce ne puteţi spune la capitolul accidente de muncă care, în ultimul timp, sunt tot mai frecvente în ţara noastră?
– Din informaţia pe care o deţinem de la conducătorii organizaţiilor sindicale, la întreprinderi se iau măsuri pentru a evita accidentele de muncă şi din acest considerent asemenea cazuri în ramura noastră sunt mai puţine.
– Care este poziţia dumneavoastră faţă de cazul de la Restaurantul „Golden Nica” în care s-au intoxicat mai multe persoane?
– Este un caz foarte complicat, numai instanţa de judecată poate să se expună cine e vinovatul de intoxicarea oamenilor. După părerea mea, conducătorul duce răspundere de întreaga activitate a întreprinderii.