Răspunderea pentru prejudiciul cauzat angajatorului: cazuri și necazuri

Doresc să aflu care sunt condițiile și în ce cazuri salaria­tul poartă răspundere materială deplină pentru prejudi­ciul cauzat angajatorului?

Anatol Țurcanu, Călărași

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Răspunderea materială deplină a salariatului este o formă excepțională de răspundere în dreptul muncii, aplicabilă doar în situații expres prevăzute de lege.

Astfel, salariatul poate fi tras la răspundere materială deplină pentru prejudiciul material cauzat angajatorului doar în cazurile pre­văzute la art.338 și 338 prim din Codul muncii (art. 338 prim introdus prin Legea nr. 194 din 10.07.2025 este pus în aplicare de la 1 ianuarie 2026).

În context, art. 338 alin. (1) din Codul prenotat stabilește situațiile în care intervine răspunderea materială în mărimea deplină, adică în cazurile când: între salariat și angajator a fost încheiat un con­tract de răspundere materială deplină; salariatul a primit bunurile și alte valori spre decontare în baza unei procuri sau în baza altor do­cumente unice; prejudiciul a fost cauzat în urma acțiunilor culpabile intenționate, stabilite prin hotărâre judecătorească; prejudiciul a fost cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică, în stare cau­zată de substanțe stupefiante sau toxice, stabilită în modul prevăzut la art.76 lit. k); prejudiciul a fost cauzat prin faptă intenționată (furt, delapidare, distrugere intenționată, divulgare intenționată a secretelor comerciale, fraudă în acte contabile) și alte cazuri prevăzute de artico­lul indicat mai sus.

 

Unele condiții cu privire la răspunderea materială deplină sunt fixate în art. 339 din Codul muncii

 

Conducătorii unităților și adjuncții lor, șefii serviciilor contabile, contabilii-șefi, șefii de subdiviziuni și adjuncții lor poartă răspunde­re materială în mărimea prejudiciului cauzat din vina lor dacă aces­ta este rezultatul: consumului ilicit de valori materiale și mijloace bănești; irosirii (folosirii nejustificate) a investițiilor, creditelor, gran­turilor, împrumuturilor acordate unității; ținerii incorecte a evidenței contabile sau al păstrării incorecte a valorilor materiale și a mijloacelor bănești; altor circumstanțe, în cazurile prevăzute de legislația în vigoa­re (art. 338 alin. (2) din Codul muncii).

Unele condiții cu privire la răspunderea materială deplină sunt fixate în art. 339 din Codul muncii, care stabilește că contractul scris cu privire la răspunderea materială deplină poate fi încheiat de anga­jator cu salariatul care a atins vârsta de 18 ani și care deține o funcție sau execută lucrări legate nemijlocit de păstrarea, prelucrarea, vânza­rea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce i-au fost transmise.

Nomenclatorul funcțiilor deținute și al lucrărilor executate de către salariații cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială deplină pentru neasigurarea integrității va­lorilor transmise este aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 449 din 29.04.2004.

Este de observat că art. 338 prim din Codul muncii statuează un nou tip de răspundere materială deplină a salariaților, și anume, pentru fapte de violență sau hărțuire comise în cadrul raporturilor de muncă.

Potrivit alin. (1) al acestui articol, salariații care, în cadrul exercită­rii atribuțiilor de muncă, încalcă obligațiile privind conduita profesională și comit fapte de violență sau hărțuire față de alți salariați sau terți pot fi trași la răspundere materială deplină pentru prejudiciile ca­uzate angajatorului în condițiile stabilite de Codul muncii.

Răspunderea materială deplină prevăzută la alin. (1) al art. 338 prim din Codul muncii intervine în măsura în care fapta: a) a fost săvârșită în legătură directă cu exercitarea atribuțiilor de muncă și contravi­ne normelor de conduită profesională sau obligațiilor stabilite prin lege, politici interne, contracte colective și individuale de muncă; b) a generat, în mod direct, un prejudiciu economic angajatorului, inclusiv sub forma unor despăgubiri acordate victimei, cheltuieli de judecată, afectarea imaginii unității sau alte daune patrimoniale an­gajatorului.