Raporturile de muncă, sindicatul și soluționarea litigiilor. Situația de forță majoră și relațiile angajator-angajat

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Raporturile de muncă, sindicatul și soluționarea litigiilor

 

Sunt membru al comitetului sindical de la unitate și dese­ori particip la soluționarea situațiilor litigioase. Doresc să aflu care raporturi juridice nu sunt considerate de muncă, însă sunt legate nemijlocit de acestea?

Nicolai Vlăduț, Chișinău

 

Raporturile juridice care nu sunt considerate raporturi de muncă, însă sunt legate nemijlocit de acestea, sunt reglementate (ca și rapor­turile de muncă) de Codul muncii. În această ordine de idei, Codul muncii (alin. (1) art. 2) reglementează totalitatea raporturilor individu­ale și colective de muncă, controlul aplicării reglementărilor din do­meniul raporturilor de muncă, jurisdicția muncii, precum și alte rapor­turi legate nemijlocit de raporturile de muncă. Prin urmare, asemenea raporturi (legate nemijlocit de raporturile de muncă) pot fi considera­te doar cele care provin sau rezultă din raporturile de muncă sau, mai bine zis, din contractul individual de muncă. Și anume, raporturile juri­dice referitoare la: constituirea și funcționarea sindicatelor; securitatea și sănătatea în muncă; raporturile juridice anterioare celor de muncă (de exemplu, raporturile privind plasarea în câmpul muncii, raporturile juridice privind testarea persoanei la angajare cu detectorul compor­tamentului simulat, în conformitate cu prevederile Legii privind aplica­rea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf) nr. 269 12.12.2008); raporturile juridice de parteneriat social etc.

 

Situația de forță majoră și relațiile angajator-angajat

 

Cine constată sau confirmă evenimentul de forță majoră, ce nu impune încetarea raporturilor de muncă sau exclu­de posibilitatea continuării acestor raporturi?

Antonina Subotina, Chișinău

 

Evenimentele de forță majoră se constată și se confirmă în modul stabilit prin Regulamentul privind eliberarea certificatului ce atestă evenimentul de forță majoră din 21.12.2004, aprobat de Camera de Comerț și Industrie. Potrivit pct. 6 din Regulamentul indicat, eveni­mentul poate fi recunoscut ca forță majoră numai în cazul în care existența lui a condus în mod obiectiv la imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale sau la îndeplinirea lor neconformă.

Certificatul ce atestă evenimentul de forță majoră trebuie să conțină informația care să permită părților contractante a determina caracterul fenomenelor sau al circumstanțelor, legătura lor cauzală cu imposibilitatea îndeplinirii parțiale ori depline a obligațiilor contractu­ale. Asemenea informație certificată permite de a decide asupra ches­tiunii privind suspendarea contractului individual de muncă (art. 76, lit. f) din Codul muncii) ori încetarea contractului individual de muncă (art. 82, lit. j) din același Cod).