Raportul global al ITUC: drepturile angajaţilor au fost afectate în majoritatea regiunilor

 

Potrivit Indicelui Global al drepturi­lor ITUC 2016, situaţia privind drep­turile angajaţilor este agravată şi de măsurile dure care limitează liberta­tea cuvântului şi a întrunirilor.

 

Reducerea libertăţii cuvântului şi întruni­rilor, inclusiv reprimările dure în unele ţări, au crescut cu 22%, şi au fost înregistrare în 50 de ţări din cele 141 cuprinse de acest stu­diu.

Indicele global ITUC privind drepturile plasează cele 141 de ţări potrivit 97 de criterii recunoscute pe plan internaţional în scopul aprecierii gradului de protecţie a angajaţilor atât la nivel legislativ, cât şi în practică.

„Devenim martori la reducerea spaţiului democratic şi al neajutorării, lipsei de protec­ţie, al fricii, intimidărilor angajaţilor. Viteza cu care este generat atacul asupra dreptu­rilor, chiar şi în ţările democratice: propu­nerile guvernului finlandez şi noua lege a sindicatelor din Marea Britanie demonstrea­ză existenţa unei tendinţe îngrijorătoare pentru angajaţi şi familiile acestora”, a declarat Sharan Burrow, secretarul general al ITUC.

„Îngrădirea drepturilor angajaţilor are loc în paralel cu consolidarea controlului guver­nului asupra libertăţii cuvântului, întruniri­lor şi altor libertăţi civile fundamentale. Prea multe guverne tind spre consolidarea propri­ei autorităţi, deseori reprezentând interesele marelui business, care consideră drepturile fundamentale incompatibile cu goana după profit cu orice preţ”.

Orientul Apropiat şi Africa de Nord iarăși au ajuns a fi cea mai proastă regiune pentru angajaţi, unde sistemul „kafala” din ţările Golfului Persic încă mai transformă în robi milioane de oameni ai muncii. Pe de altă parte, situaţia cu drepturile omului din Eu­ropa, care în mod tradiţional este cea mai benefică regiune din Indicele ITUC, continuă să se agraveze. În pofida eşecului evident al măsurilor de austeritate, mai multe guverne europene continuă să submineze drepturile muncitorilor. Incapacitatea majorităţii ţări­lor europene de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de imigranţi, inclusiv dreptul la muncă, doar au agravat situaţia.

Confederaţia Internaţională a Sindicatelor colectează de peste treizeci de ani date pri­vind încălcarea drepturilor angajaţilor, de aderare la sindicate şi negocierile colective în întreaga lume. Al treilea an la rând, ITUC prezintă rezultatele acestei analize prin inter­mediul Indicelui global al drepturilor, care ne oferă posibilitatea de a vedea un tablou ge­neral unic al faptului cum s-au înrăutăţit ori s-au îmbunătăţit legile guvernelor şi practici­le mediului de afaceri în ultimele 12 luni.

În topul celor mai rele 10 ţâri pentru anga­jaţi au ajuns Belarus, China, Columbia, Cam­bogia, Guatemala, India, Iran, Qatar, Turcia şi  Emiratele Arabe Unite.

 

Măsuri exagerat de dure vizavi de protestatari

 

Cambogia, India, Iran şi Turcia au nimerit în lista celor zece cele mai proaste ţări pen­tru prima dată în 2016. Guvernul Cambogiei a adoptat noua lege privind sindicatele, care limitează şi mai mult posibilitatea angajaţi­lor de a purta negocieri privind condiţiile de muncă şi de remunerare, iar în India poli­ţia aplică cu regularitate măsuri exagerat de dure vizavi de protestatari, mulţi dintre ei fiind reţinuţi doar pentru realizarea dreptu­rilor lor, garantate de legile naţionale. Iran practică termene solide de detenţie drept răs­puns la desfăşurarea acţiunilor paşnice, iar în Turcia ţintă a măsurilor de reprimare ajung angajații sectorului bugetar, care participă la acţiunile paşnice ale sindicatului. Astfel, 1390 de angajaţi ai sectorului bugetar au ajuns sub anchetă. Și Guvernul Turciei a ajuns sinonim cu atentatele la libertatea cuvântului după ce zeci de jurnaliști străini au avut interdicție de a intra în țară din luna octombrie a anu­lui trecut, iar jurnaliștii turci s-au ciocnit cu masuri represive dure, inclusiv cu procese de judecată, rețineri pentru motive inventate, de genul „securitatea națională”.

 

 

„Toate cele patru țări nou intrate în topul celor cu situația cea mai proastă sunt niște exemple de combinație a atentatelor asupra drepturilor salariaților și asupra libertăților fundamentale”, a declarat Sharan Burrow.

În țările care nu au fost incluse în top-10 al outsiderilor situația s-a înrăutățit, de ase­menea, inclusiv în Indonezia, Muntenegru și Paraguay. Protestele organizate în Indonezia împotriva modificării sistemului de stabilire a salariului minim au fost reprimate de către poliție prin metode dure, forțele de ordine au făcut uz inclusiv de tunuri de apă și gaze la­crimogene. În urma protestelor au fost ares­tate mai multe persoane. Guvernul din Para­guay mereu refuză solicitările de înregistrare a sindicatelor, punând salariații în situația de a suporta tratamente discriminatorii din partea angajatorilor. Totodată, în Muntene­gru, Legea cu privire la faliment suspendă acțiunea Legii cu privire la drepturile de bază în cadrul procedurilor de insolvabilitate. Pe parcursul ultimilor cinci ani, această preve­dere legală a afectat angajații de la 2.363 de întreprinderi.

 

O luptă continuă pentru salarii și un trai decent

 

Constatările de bază ale raportului:

• 82 de țări exclud salariații din legislația muncii.

• În mai mult de 2/3 din țări, salariații nu beneficiază de dreptul la grevă.

• Mai bine de jumătate dintre țări nu ofe­ră unor grupuri sau chiar tuturor angajaților dreptul la grevă.

• Printre cele 141 de țări, numărul celor care neagă sau restricționează dreptul la li­bertatea de exprimare și la libertatea întruni­rilor a sporit de la 41 la 50, lista completân­du-se cu Algeria, Camerun, SUA și Pakistan.

• Printre cele 141 de țări, numărul ce­lor unde salariații sunt supuși abuzului fi­zic și amenințărilor a crescut până la 44% (de la 36 la 52) și includ mai nou Columbia, Egipt, Guatemala, Indonezia și Ucraina.

• Asasinate ale căror ținte erau activiști sindicali au fost comise în 10 țări, inclusiv în Chile, Columbia, Egipt, El Salvador, Hondu­ras, Iran, Mexic, Peru, Africa de Sud și Tur­cia.

„În urma acțiunilor colective prin care sunt revendicate majorări de salariu, reali­zarea drepturilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă, salariații ajung să fie ținte pentru serviciile de securitate ale statelor, dar și pentru companiile private, a menționat Sha­ran Burrow. Acest lucru se întâmplă atât în sectorul privat, cât și în cel bugetar, inclusiv în lanțurile de livrare care au o faimă proastă, fiind renumite prin nivelul de exploatare și cel al sărăciei. Guvernele trebuie să-și respecte promisiunile ce țin de legislația internațională prin standardele pe care tot ele le-au adoptat în cadrul Organizației Internaționale a Mun­cii, să asigure responsabilitatea corporațiilor transnaționale pentru toți salariații încadrați în procesele lor de producție în cadrul țării lor și în afara ei. Or, în caz contrar, pauperi­zarea se va accentua și mai mult, va continua să stagneze economia globală, în cadrul că­reia angajații zi de zi luptă pentru salarii și posibilitatea de a achita facturile cotidiene, fiind puși în imposibilitatea de a investi în vi­itorul copiilor lor sau a face cumpărături mai mult decât modeste”.

Indicele global al drepturilor pentru anul 2016 clasifică statele pe o scară de la 1 la 5 în baza a 97 de criterii, indicele general raportând statul respectiv la una dintre cele 5 categorii.

1. Încălcarea sporadică a drepturilor: 13 țări, inclusiv Germania și Uruguay

2. Încălcarea repetată a drepturilor: 26 de țări, inclusiv Irlanda și Japonia

3. Încălcarea în mod regulat a drepturilor: 36 de țări, inclusiv Israel și Australia

4. Încălcarea sistematică a drepturilor: 27 de țări, inclusiv Polonia și SUA

5. Drepturile nu sunt garantate: 27 de țări, inclusiv Belarus, China și Nigeria

5. Drepturile nu sunt garantate din cauza unui sistem defectuos al supremației legii: 10 țări, inclusiv Burundi, Palestina și Siria.

 

Sursa: perc.ituc-csi.org