Am auzit vorbindu-se la radio despre mai multe directive ale Uniunii Europene în domeniul muncii, inclusiv despre Directiva nr. 94/33. Vă rog să ne spuneți care sunt obiectivele principale ale acestei directive și în ce măsură ele sunt reflectate în legislația națională?
Valentina Bejenari, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Directiva Uniunii Europene nr. 94/33/CE din 24 iunie 1994 are o semnificație deosebită prin faptul că are drept obiectiv protecția tinerilor la locul de muncă. Scopul principal al acestei directive este de a garanta siguranța, sănătatea și dezvoltarea tinerilor (persoane sub 18 ani) care muncesc.
Este de subliniat faptul că directiva respectivă definește noțiunile de „tânăr” (persoană în vârstă de până la 18 ani), de „copil” (tânăr care nu a atins vârsta de 15 ani sau care face încă obiectul școlarizării obligatorii pe bază de program integral, impusă de legislația națională), de „adolescent” (orice tânăr în vârstă de cel puțin 15 ani și de cel mult 18 ani), care nu mai face obiectul școlarizării obligatorii pe bază de program integral, impusă de legislația națională etc.
Obiectivele principale ale Directivei nr. 94/33/CE vizează: 1) interzicerea muncii pentru copii; 2) reglementarea strictă a muncii pentru adolescenți, inclusiv: interzicerea muncii periculoase; limitarea timpului de muncă; asigurarea pauzelor și a repausului zilnic și săptămânal corespunzător; interzicerea muncii de noapte; obligația angajatorilor de a face evaluări de risc privind activitățile în care sunt implicați tinerii; 3) protejarea sănătății fizice și mentale a tinerilor prin măsuri speciale de prevenire și informare; 4) informarea și consultarea părinților sau a tutorilor, în unele cazuri; 5) respectarea drepturilor fundamentale ale copiilor și tinerilor, în conformitate cu alte tratate europene și internaționale.
Potrivit art. 1 al Directivei prenotate, „Statele membre se asigură ca, în condițiile prevăzute de prezenta directivă, vârsta minimă de ocupare sau de încadrare în muncă nu este inferioară vârstei la care încetează școlarizarea obligatorie pe bază de program integral, impusă de legislația națională și, în orice caz, celei de 15 ani”.
Directiva UE reglementează obligațiile angajatorului privind evitarea riscurilor pentru sănătate în cazul tinerilor
Cu referire la activitățile culturale sau similare, Directiva dispune că încadrarea copiilor în vederea desfășurării unor activități cu caracter cultural, artistic, sportiv sau publicitar este condiționată de obținerea unei autorizații prealabile eliberate de autoritatea competentă pentru fiecare caz în parte.
Alte obiective ale Directivei reglementează obligațiile generale ale angajatorului de a proteja tinerii împotriva unor riscuri specifice pentru sănătatea, securitatea și dezvoltarea lor ce rezultă din lipsa de experiență, din absența conștientizării riscurilor existente sau potențiale sau din insuficienta dezvoltare a tinerilor.
Republica Moldova, deși nu este stat membru al UE, a adoptat numeroase reglementări în conformitate cu standardele europene, inclusiv în domeniul muncii. În acest sens, prevederile Codului muncii reglementează: 1. Vârsta minimă pentru angajare (potrivit art. 46, vârsta minimă este de 16 ani. Cu consimțământul părinților/tutorilor, tinerii pot fi angajați de la 15 ani, doar pentru activități ușoare, care nu afectează sănătatea și dezvoltarea lor). 2. Interzicerea muncii pentru persoanele în vârstă de până la 18 ani (art. 255 interzice angajarea acestor persoane la muncă grea, nocivă sau periculoasă). 3. Limitarea timpului de muncă (art. 96 stabilește, pentru anumite categorii de salariați, în funcție inclusiv de vârstă, durata redusă a timpului de muncă). 4. Acordarea anuală a concediului de odihnă (art. 118 alin. (4) interzice neacordarea anuală a concediului de odihnă salariaților în vârstă de până la 18 ani și salariaților care au dreptul la concediu suplimentar în legătură cu munca în condiții vătămătoare) etc.
Astfel, în privința legislației naționale, reglementările legale privind protecția muncii tinerilor acoperă, într-o anumită măsură, prevederile Directivei nr. 94/33/CE.
