
Foto: finig.ru
4. Stabilirea dreptului la pensie anticipată
Propunem stabilirea dreptului la pensie anticipată pentru asigurații care au realizat stagiul total de cotizare (contributiv) necesar prevăzut de legislație, ca aceștia să poată opta pentru stabilirea pensiei pentru limita de vârstă anticipată cu cel mult doi-cinci ani înainte de atingerea vârstei standard de pensionare.
La data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limita de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensia pentru limita de vârstă și se recalculează prin completarea eventualelor stagii de cotizare.
Transformarea pensiei anticipate în pensia pentru limita de vârstă se va efectua din oficiu. Pentru includerea perioadelor necontributive (îngrijirea unei persoane cu dizabilități severe, a unui copil cu dizabilități sub vârsta de 16 ani sau a unei persoane care a depășit vârsta de 75 de ani, studiul în instituțiile de învățământ superior de zi, serviciul militar sau alt serviciu asimilat acestuia, îngrijirea unui copil până la vârsta de trei ani, perioada în care asiguratul a beneficiat de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, de ajutor de șomaj, de alocație pentru integrare sau reintegrare profesională), care au fost realizate în anii de până la 1 ianuarie 1999, asiguratul va fi obligat să prezinte organelor de asigurări sociale documente confirmative.
Cuantumul pensiei anticipate se propune a fi stabilită în aceleași condiții în care se stabilește cel al pensiei pentru limita de vârstă.
De asemenea, dreptul de pensionare anticipată urmează să fie păstrat pentru femeile care au născut și educat până la vârsta de opt ani trei și mai mulți copii în condițiile obținerii unui stagiu de cotizare de 25 de ani, față de cinci și mai mulți copii, precum prevede legislația actualmente și pentru persoanele ocupate la lucrări foarte nocive și foarte grele. Considerăm că aceasta constituie o măsură de recunoaștere din partea statului a importanței categoriilor date, în primul caz, aportul acestora la creșterea natalității, iar pentru a doua categorie asigurarea unui nivel de securitate socială adecvat aferent specificului de activitate.
5. Perioadele necontributive
Perioadele necontributive, conform art. 5 al legii, sunt: perioada de îndeplinire a serviciului militar în termen sau cu termen redus, perioada de îndeplinire a serviciului militar pe bază de contract sau a altui serviciu asimilat acestuia, dacă nu este posibilă stabilirea pensiei în condițiile Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993, perioada de îngrijire a unui copil până la vârsta de trei ani de către unul dintre părinți sau de tutore, în caz de deces al ambilor părinți; perioada în care asiguratul a beneficiat de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, de ajutor de șomaj, de alocație pentru integrare sau reintegrare profesională, îngrijirea unei persoane cu dizabilități severe, a unui copil cu dizabilități sub vârsta de 16 ani sau a unei persoane care a depășit vârsta de 75 de ani, precum și studiul în instituțiile de învățământ superior de zi.
Pentru perioadele necontributive incluse în stagiul de cotizare în anul 2015, din bugetul de stat au fost transferate bugetului de asigurări sociale de stat 70,7 mln. de lei.
Pe parcursul mai multor ani, sindicatele au solicitat
asimilarea perioadelor de activitate a persoanelor care locuiesc în dreapta Nistrului, dar care după 1 ianuarie 1992 au activat în entitățile din partea stângă a Nistrului, transferând contribuțiile de asigurări sociale în bugetul Transnistriei, cu „perioadele necontributive” (aceasta se referă la salariații din sistemul Moldovagaz, Calea Ferată etc.). Astfel, sindicatele propun ca aceste perioade să fie considerate ca „perioade necontributive”. Concomitent, propunem ca perioada de îngrijire a unui copil până la vârsta de trei ani de către unul dintre părinți, bunelul, bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum și tutorele, să fie inclusă în „perioadele necontributive” cu calcularea cuantumului venitului asigurat pentru perioada menționată pornind de la venitul luat ca bază la stabilirea mărimii indemnizației respective.
Totodată, este necesar de a acorda asiguratului dreptul de a solicita excluderea din calcul și din stagiul de cotizare a perioadelor necontributive în cazul în care acestea ar putea prejudicia cuantumul pensiei acestuia.
6. Pensiile de dizabilitate
Dizabilitatea este o provocare tot mai serioasă în Republica Moldova, din cauza procesului de îmbătrânire a populației, a riscului de accidente, precum și a numărului în creștere a cazurilor de afecțiuni cronice (diabet, boli cardiovasculare, tumori etc.).
Numărul estimat al persoanelor cu dizabilități în Republica Moldova este de 184,8 mii de persoane, inclusiv 13,4 mii de copii cu vârsta de până la 17 ani. În ultimii cinci ani, numărul acestora a crescut cu 2,7% în general, iar în cazul copiilor a scăzut cu 11,3%. Persoanele cu dizabilități reprezintă 5,2% din populația totală a țării, iar copiii cu dizabilități constituie aproape 2% din numărul total al copiilor din Republica Moldova. În medie, la 10 mii de locuitori revin 520 de persoane cu dizabilități și 193 de copii cu dizabilități revin la 10 mii de copii cu vârsta de până la 17 ani. Aproape fiecare a șaptea persoană cu dizabilitate se încadrează în categoria celor cu dizabilitate severă.
Pensiile de dizabilitate constituie a doua ca importanță pensie de asigurări sociale (16,1% din total, pensii executate în 2015). Totodată, pe parcursul ultimilor 10 ani, numărul persoanelor care primesc pensii de dizabilitate a crescut practic de două ori mai rapid față de numărul persoanelor care primesc pensii pentru limita de vârstă (13%, comparativ cu 7%).
Una dintre cauze ține de condițiile relativ relaxate de beneficiere a pensiilor de dizabilitate. În particular, stagiul minim de cotizare pentru obținerea pensiei respective variază de la unul la cinci ani, în funcție de vârstă, a permis abuzarea de prevederea respectivă prin crearea artificială a stagiului.
Se constată că, conform datelor statistice, sunt încadrate în gradele de dizabilitate persoanele cu dizabilitate cel mai mult cu vârsta de 30-54 de ani – 41,5%, și cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani – 41% , cu vârsta de peste 65 de ani -16,1% din numărul total, pe când tinerii cu vârsta de 16-29 de ani constituie numai 1,4%.
Aceasta ne dovedește faptul că trebuie să fie majorat stagiul de cotizare necesar pentru obținerea dreptului la o pensie de dizabilitate de la 5 ani până la 25 de ani. Se propune pentru persoanele cu vârsta de până la 20 de ani, stagiul de cotizare să constituie un an, pentru persoanele cu vârsta intre 21-25 de ani stagiul de cotizare să constituie trei de ani, pentru persoanele cu vârsta între 26-30 de ani, stagiul de cotizare să constituie șase ani, pentru persoanele cu vârsta între 31-40 de ani, stagiul de cotizare să constituie 14 ani, pentru persoanele cu vârsta între 41-50 de ani, stagiul de cotizare să constituie 20 de ani, iar pentru persoanele cu vârsta între 51- 63 de ani, stagiul de cotizare să constituie 25 de ani.
Propunem ca pensia de dizabilitate cauzată de un accident de muncă sau boală profesională să se stabilească indiferent de durata stagiului de cotizare și să fie finanțată din asigurările sociale de stat, iar pensia de dizabilitate cauzată de o afecțiune generală să fie finanțată din mijloacele bugetului de stat.