Profesorii de muzică și de artă, în rol de cenușăreasă, dar optimiști

Pe 5 octombrie, de Ziua Mondială a profesorului, ne-am amintit și de cadrele didactice din școlile de mu­zică, de arte plastice și de tot ce ține de cultură. Nu am făcut-o întâmplă­tor, căci în ultimul timp, nu știu de ce, vedem tot mai puțini copii cu vi­oara în husă în spate care se grăbesc spre școala de muzică. Oare pande­mia i-a lipsit pe copii de dreptul de a învăța să cânte la un instrument muzical, de a picta? Care e soarta pedagogilor care predau aceste ma­terii ale artei și frumosului?

Cu ajutorul Nadejdei Andronic, vice-președintă a Federației Sindicatelor Lu­crătorilor din Cultură, am reușit să stăm de vorbă cu profesori care și-au dedicat viața educației cultural-artistice a tinerei generații. Și, evident, fiind și lideri sindi­cali, i-au reprezentat pe colegii lor în dife­rite situații, cerând respectarea drepturilor salariale, crearea de condiții de muncă de­cente etc.

Trăind în era dezvoltării tehnologice, când orice informație poate fi găsită pe internet, primul pas a fost să culeg la cal­culator numele Nelea Matcovschi, care e președinta Consiliului raional Fălești al FSLC. Am fost redirecționată la un mesaj scris de o elevă de-a dumneaei. „La mulți ani, mult stimata și draga mea profesoară! Vă mulțumesc mult pentru răbdarea, bu­nătatea, încurajarea pe care mi-o oferiți în fiecare zi! Vă mulțumesc pentru descope­rirea frumuseții muzicii clasice! Împreună cu Dvs. am aflat ce înseamnă arta muzicii și tainele pianului, am atins succese mari, dar care urmează să mai fie!”, scrie disci­pola Bianca-Victoria Mariț.

Copiii, inspirați să cucerească noi culmi culturale

Un om de artă nu poate fi ursuz, ob­sedat de problemele sale profesio­nale, ci trebuie să fie vesel, să inspire copiii și să-i determine să vină la școala de muzică, unde frecvența nu este obli­gatorie, ci se vine din dorința de a cuceri noi culmi culturale, susține Nelea Matcov­schi.

Ea se bucură că în perioada pande­mică nu s-a redus numărul elevilor de la Școala de muzică din Fălești, deși au fost nevoiți să facă ore individuale la distanță, care necesitau mai mult efort. Referindu-se la problemele și grijile pro-fesorilor din domeniul său, ea și-a expri­mat dorința ca aceștia să fie apreciați la justa lor valoare și să le fie oferite bilete la tratament mai ales acum, când mulți se luptă cu consecințe, sechele după ce au suferit de Covid-19.

„În artă, ca și în sport, trebuie de investit”

Valentin Tulbure, președintele Consiliu­lui raional Nisporeni al FSLC, era încă sub impresia a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 5 octombrie. Fiind emoționat datorită feli­citărilor venite din partea profesorilor, dar și a conducerii raionului. Totuși, de această dată, noi am insistat pe problemele care există în școlile de arte. Evident, prima pro­blemă enunțată a fost cea privind obliga­rea profesorilor de a se vaccina.

„În calitate de lider sindical, dar și de director al Școlii de Muzică din Nisporeni, această problemă a fost cea mai dureroasă pentru mine. Sunt o sumedenie de între­bări  și păreri, dar mă bucur că nimeni nu s-a concediat, ci au înțeles situația”, a spus Valentin Tulbure.

Un alt motiv de tristețe este criza cadre­lor didactice. „Salariul nu-i avantajează de­loc pe tinerii specialiști, care, după ce plă­tesc chiria, aproape că nu rămân cu nimic. Lucrează un an-doi și pleacă. Colectivul e îmbătrânit”, a menționat directorul școlii îngrijorat.

Din păcate, în ultimi ani, numărul ele­vilor a scăzut. Unii copii pleacă cu părinții peste hotare. Altor părinți li se pare taxa lunară prea mare, chiar dacă e în jur de 220 de lei. Noi ne ocupăm de educația copiilor și pe seama lor nu se poate câștiga cine știe ce. Arta e ca și sportul, trebuie să in­vestim ca să creștem talente”, a menționat Valentin Tulbure.