Ce constituie principiul tripartismului în activitatea Organizației Internaționale a Muncii și care este funcția acestui principiu?
Maria Demidov, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Principiul tripartismului în activitatea Organizație Internaționale a Muncii a fost promovat încă de la înființarea acestei instituții, în 1919. Adevărul este că Organizația Internațională a Muncii a intuit încă de la primele sale manifestări importanța deosebită a conlucrării organizațiilor sindicale, patronatului și guvernelor în vederea identificării celor mai eficiente modalități de realizare a justiției sociale.
Tripartismul constituie principiul fundamental sau, cum i se mai spune, „coloana vertebrală” a acestei importante organizații internaționale.
Este de subliniat faptul că Organizația Internațională a Muncii este unica organizație internațională la activitatea căreia participă nu numai reprezentanții guvernelor, dar și reprezentanți ai salariaților și ai angajatorilor. Astfel, ea se caracterizează prin structura sa tripartită, practic, a tuturor organelor deliberative ce o compun. Este ceea ce diferențiază acest organism față de orice altă organizație internațională de drept public.
Este important de menționat și faptul că ideea conlucrării sindicate-patronat-guvern este ridicată la rang de principiu, ea a fost confirmată și prin Declarația de la Philadelphia din 1944 cu privire la scopurile și obiectivele Organizației Internaționale a Muncii.
Declarația fundamentează ideea de cooperare și dialog susținut al reprezentanților celor trei părți ce intră în structura Organizației Internaționale a Muncii, în vederea promovării binelui comun.
OIM este unica organizație internațională la activitatea căreia participă nu numai reprezentanții guvernelor, dar și ai salariaților și ai angajatorilor
Tripartismul are funcția de a crea premisele acceptării și aplicării pe plan național a normelor și măsurilor adoptate în comun de părțile interesate, de a evita luarea unor decizii în spirit îngust, tehnocratic sau fără o înțelegere. Organizația Internațională a Muncii emite principii de bază, care sunt esențiale de urmat de către statele membre (în măsura în care instrumentele sale normative sunt ratificate la nivel național). Ea promovează tripartismul ca instrument de realizare a dialogului social, dar, concomitent, asigură și modalitățile de control specifice.
În acest spirit, în 1971, Conferința Internațională a Muncii a adoptat Rezoluția prin care solicita analiza tuturor măsurilor necesare pentru ca structurile tripartite să cuprindă o gamă cât mai complexă de activități.
În 1976, prin Convenția nr. 144 (ratificată de R. Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 593-XIII din 26.09.1996) și Recomandarea nr. 152, principiul tripartismului a căpătat o nouă confirmare, instituindu-se consultări tripartite naționale destinate să promoveze punerea în aplicare a normelor Organizației Internaționale a Muncii.
Accentuăm, în acest context, faptul că în convențiile și recomandările Organizației Internaționale a Muncii, de regulă, se precizează că o serie de probleme ale muncii și ocrotirii ei se stabilesc prin convențiile colective, ca rezultat al negocierilor realizate între organizațiile sindicale și cele patronale la nivel național. Astfel de explicații se regăsesc, spre exemplu, în: Convenția nr. 132 cu privire la concediile anuale remunerate (ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1330-XIII din 26.09.1997); Convenția nr.155 privind securitatea și igiena muncii și mediul de muncă (prin Hotărârea Parlamentului nr. 755-XIV din 24.12.1999) și altele.
În cadrul tripartismului, pe de o parte, reprezentanții guvernamentali trebuie să fie arbitri între partenerii sociali, iar, pe de altă parte, guvernelor le revine, în ultimă instanță, răspunderea pentru ratificarea și aplicarea convențiilor Organizației Internaționale a Muncii.
