Prevederile legislative și rolul sindicatelor în protejarea angajaților

Care sunt prevederile principale ale legislației cu privi­re la apărarea de către sindicate a dreptului la muncă al membrilor săi și ce presupune acest drept?

Igor Vulpe, Chișinău

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Dreptul la muncă presupune, în primul rând, libera alegere a mun­cii, adică libertatea alegerii profesiei și a locului de muncă.

Apărarea dreptului la muncă a membrilor de sindicat constituie unul din drepturile de bază ale sindicatelor. Acest drept al sindicatelor este garantat printr-o serie de dispoziții constituționale și legislative.

Astfel, Constituția dispune că: sindicatele contribuie la apăra­rea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților (art. 42, alin. (2)); dreptul la negocieri în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate (art. 43 alin. (4)) și altele.

Legea sindicatelor stabilește drepturile de bază ale sindicatelor, care cuprind: dreptul de a participa la administrarea treburilor pu­blice; dreptul de a participa la elaborarea proiectelor de programe social-economice și de acte juridice; dreptul la negocieri colective, la încheierea convențiilor și a contractelor colective de muncă și exerci­tarea controlului asupra executării lor; dreptul la protecția socială a membrilor de sindicat ș. a.

 

Sindicatele participă la elaborarea politicii de stat privind utilizarea forței de muncă

 

Art. 16, alin. (1) din Legea sindicatelor stabilește că sindicatele apă­ră dreptul membrilor săi la muncă, dreptul de a dispune liber de ap­titudinile lor, de a alege domeniul de activitate și profesia, dreptul la remunerarea muncii, care ar asigura un nivel de trai decent.

Sindicatele participă la elaborarea politicii de stat privind utiliza­rea forței de muncă, propun măsuri de protecție socială a persoane­lor disponibilizate de la unități, exercită controlul asupra respectării legislației cu privire la utilizarea forței de muncă.

În acest sens, potrivit alin. (3) al art. 7 din Legea cu privire la pro­movarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj nr. 105 din 14.06.2018, sindicatele, în calitatea lor de partener social, sunt impli­cate în implementarea politicii în domeniul promovării ocupării forței de muncă.

Unele reglementări juridice în materia apărării dreptului la muncă vizează anumite proceduri și condiții cu caracter de protejare, în ca­zurile de lichidare, reorganizare a unității sau schimbare a formei de proprietate, întrerupere totală sau parțială a procesului de producție, fapte ce conduc la concedieri colective sau la înrăutățirea condițiilor de muncă.

În scopul apărării dreptului la muncă a persoanelor eliberate din întreprinderi pe motivul lichidării, reorganizării unității sau schimbării formei de proprietate și altele ce conduc la concedieri colective sau la înrăutățirea condițiilor de muncă, sindicatele susțin necesitatea asigurării respectării dreptului la muncă al salariaților, inclusiv a celor prevăzute de normele dreptului internațional la care Republica Mol­dova este parte.

În acest sens, sunt relevante dispozițiile Convenției OIM nr. 88 privind serviciile de ocupare a forței de muncă, Convenției OIM nr. 122 privind politica de ocupare a forței de muncă și ale Convenției OIM nr.150 privind administrarea muncii, care vizează activități de administrație publică în domeniul politicii naționale a muncii.

Important este de menționat că sindicatele protejează dreptul membrilor la muncă în măsura în care asta ține de competența lor (a sindicatelor), având drept scop promovarea implementării drepturilor constituționale ale omului, consacrate în alin. (1) al art. 43 și alin. (1) al art. 47 din Constituție, potrivit cărora fiecare persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, precum și de dreptul la protecție împotriva șomajului, iar statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea și bunăstarea.