Pirkka Tapiola: „Să lucrăm împreună ca să construim o ţară mai bună!”

Dialog cu Ambasadorul Pirkka Tapiola, șeful Delegaţiei UE în Moldova

 

– Domnule Ambasador, la 4 aprilie, se vor împlini doi ani de când aţi fost numit șef al Delegației Uniunii Europene în Republica Mol­dova. Într-unul din primele interviuri, aţi declarat că aveţi „ o idee destul de bine formată despre starea de lucruri din Moldova”. După doi ani de exercitare a man­datului de șef al Delegației UE la Chișinău, s-a schim­bat părerea Dvs. despre ţara noastră, despre popo­rul ei?

– Este adevărat, am fost numit în această funcţie la 4 aprilie 2013, însă efectiv am preluat funcţia în luna septembrie. De fapt, am înce­put să cooperez cu autorităţile Re­publicii Moldova cu mult înainte de această dată. Din 2005 până în 2009, am fost consilierul lui Javi­er Solana, Înaltul Reprezentant al UE pentru Politică Externă şi de Securitate Comună, după care, din 2009-2013, am activat în calita­te de consilier pe strategii în cad-rul serviciului afaceri externe UE, sectorul Europa de Est, din care face parte şi Republica Moldova. Astfel, când am început să exercit mandatul de şef al Delegaţiei UE în Moldova, deja cunoşteam destul de bine ţara Dvs.

Totuşi, am început să înţeleg mai profund realităţile Moldovei de abia în momentul în care m-am confruntat cu dificultatea de a re­forma sistemul politic din ţara dvs. Am observat cât de strânse sunt relaţiile dintre business şi politi­că, cât de influente sunt interesele unor persoane şi cât de complicat este să evadezi din păienjenişul acestor interese obscure pentru a construi un sistem politic funcţio­nal. Deocamdată, aceasta rămâne o mare provocare pentru Republi­ca Moldova.

Cât priveşte părerea mea despre poporul moldovenesc, totdeauna a fost una foarte bună, extrem de pozitivă. Republica Moldova este o ţară fascinantă, multiculturală, cu un element folcloric pronunţat în peisajul european. Reprezintă un tezaur ce merită să fie dezvoltat.

– Aţi trăit alături de majori­tatea moldovenilor euforia semnării Acordului de Aso­ciere UE-RM. Ce sentimente Vă încearcă acum, după 8 luni de la acest eveniment?

– Eu aş remarca că Acordul de Asociere RM–UE reprezintă un moment de cotitură din perspec­tiva dezvoltării Republicii Moldo­va. Am participat chiar de la bun început la elaborarea respectivu­lui acord, astfel încât îmi dădeam foarte bine seama că pentru re­alizarea lui este nevoie de multă muncă asiduă. Doar prin reforme, Republica Moldova, care rămâne a fi cea mai săracă ţară din Europa, poate să asigure cetăţenilor săi un trai mai bun.

Or, după semnarea Acordului foarte mult timp s-a pierdut cu campania electorală, cu învestirea noului Guvern, iar reformele, pre­cum se ştie, nu merg cot la cot cu campaniile electorale. De aceea, eu am multe aşteptări din perspectiva realizării reformelor şi sper că Gu­vernul de la Chișinău va începe să lucreze cât mai curând posibil pen­tru materializarea acestora.

– Care ar fi, în viziunea Dvs., principalele argumente în favoarea reuşitei imple­mentării exhaustive a Acor­dului de Asociere RM–UE, dar, în acelaşi timp, pre­misele unui eventual eşec? Care este termenul plauzi­bil de aderare a RM la UE?

– În ceea ce priveşte succesul im­plementării Acordului de Asociere RM–UE, cred că argumentul prin­cipal este faptul că acest Acord este o necesitate. Deoarece, în caz con­trar, economia Republicii Moldova nu va putea să beneficieze de opor­tunităţile pe care le oferă Acordul, nu va avea acces la piaţa UE, care este una foarte bogată şi mare. UE oferă premise pentru investi­ţii, crearea de locuri noi de muncă, extinderea exporturilor și creşterea salariilor. Însă, pentru a fi atinse aceste obiective, este necesar de a îndeplini nişte condiţii principiale, fundamentale, precum un sistem judiciar bine pus la punct, care să se bucure de toată încrederea in­vestitorului.

Or, interesele obscure ale unei persoane sau ale unui grup de per­soane care stăpânesc viaţa politică din ţară nu permit realizarea refor­melor preconizate. Tocmai refor­mele schimbă modul în care func­ţionează afacerile şi dacă acestea nu se implementează transparent, deschis, apar dubii în ceea ce pri­veşte voinţa politică.

Republica Moldova şi-a anun­ţat opţiunea europeană, iar UE a răspuns la această intenţie prin oferirea unor instrumente europe­ne de dezvoltare, precum asistenţă tehnică, sprijin, tehnologii moder­ne pentru punerea în aplicare a re­formelor. Însă, nicicând, UE nu se va apuca să facă reforme în Mol-dova.

Dacă mă întrebaţi când va adera Republica Moldova la UE, pot să vă spun scurt, categoric: nu ştiu! La urma urmei, acum, aderarea nu este cea mai importantă proble­mă. Cel mai mult contează modul cum se transformă ţara. Cum îşi respectă statul angajamentele faţă de propriii cetăţeni? Noi, cei din UE, vrem fapte, astfel încât socie­tatea să fie previzibilă, guvernarea să se bucure de cel mai înalt grad de legitimitate din partea popula­ţiei. Doar succesul reformelor va conduce la aprofundarea relaţiilor dintre UE şi RM.

Desigur, va depinde şi de voin­ţa poporului, fiindcă toate aceste procese vor avea un impact asupra vieţii lui şi, desigur, contează do­rinţa UE de a se extinde. Trebuie să înţelegem că UE nu este o enti­tate expansionistă, ci contribuie la crearea unei zone de stabilitate, de prosperitate, oferă oportunităţi şi bunăstare.

– Deşi UE investeşte miliar­de de euro în Moldova, pon­derea populaţiei pro–UE în ultimi ani nu evoluează pe măsura creşterii investiţii­lor. Ce nu funcţionează?

– Asistenţa acordată Republicii Moldova de către UE a fost doar un fel de ajutor pentru înfăptui­rea reformelor. Desigur, s-au pro­dus anumite schimbări pozitive în sensul că țara are drumuri, spitale mai bune, ceea ce este remarcat de oameni. Dar mai lasă de dorit ca­litatea guvernării. Iar în contextul în care se atestă o stare de insatis-facţie, de circumstanţe geopolitice regionale tensionate, este foarte convenabil pentru unii politicieni, lideri de partide să pună poporul în faţa opţiunilor, să meargă într-o parte sau alta.

De aceea, este nevoie de o abor­dare corectă. Să analizăm de ce re­zultatele alegerilor arată aşa cum arată, în ce măsură oamenii cred că reformele vor fi implementate şi, în felul acesta, vom vedea ce contează mai mult: opţiunea pro sau cea an­tieuropeană.

 

 

– Ambasadorul unuia dintre cele mai puternice state din lume, la încheierea manda­tului, a declarat că pleacă decepţionat din Republica Moldova, motivul fiind ni­velul avansat al corupţiei. Transparency Internatio­nal poziţionează Moldova printre statele cele mai co­rupte din lume. De aceea, vă rog, domnule ambasa­dor, care veniţi din Finlan­da, ţara cu una dintre cele mai curate guvernări din lume, să sugeraţi soluţiile, instrumentele de comba­tere a acestui flagel…

– Există mai mulţi factori. În primul rând, legile trebuie să fie foarte clare, să nu lase loc pen­tru interpretări. Contează mult şi sistemul de valori al societăţii în care trăim. Or, dacă analizăm societăţile în tranziţie din aceas­tă regiune, vedem că toată lumea este sătulă de corupţie. În acelaşi timp, atestăm o stare de admira­ţie faţă de modul de a arăta, de a fi „krutoi”, de a avea maşini lu­xoase ş.a.m.d., adică există o slă­biciune pentru valorile din afară. Însă, dacă ne raportăm la societa­tea în care eu m-am născut, nicio­dată nu a existat o admiraţie faţă de aceste lucruri. Chiar şi persoa­nele care au acumulat avuţii mari nu au o înclinație pentru lux, de­oarece acesta nu este considerat ceva necesar. În societăţile civi­lizate există un respect doar pen­tru ceea ce se câştigă prin muncă cinstită. Niciodată nu se acceptă furtul bunului public, pentru că acest fenomen este privit ca tră­dare de stat.

Este clar, corupţie există ori­unde. De aceea, nu contează in­strumentele de import pentru combaterea corupţiei. Problema fundamentală este în ce măsură societatea se arată dispusă să tole­reze acest fenomen negativ. Doar după gradul de toleranţă faţă de corupţie pot fi alese instrumen­tele de eradicare a acestui flagel. Trebuie să ne concentrăm pe ve­niturile taxabile ale cetăţenilor, încât acestea să fie publice, trans­parente. Oricine să poată verifica veniturile oricui.

– Cunoaştem faptul că ta­tăl Dvs. este un înflăcărat adept al mişcării sindicale din Europa şi din lume, un strălucit lider sindical. V-a marcat exemplul dumnea­lui poziţia, viziunile Dvs.?

– De bună seamă, tatăl meu a fost un membru fervent al mişcă­rii sindicaliste din lume, a deţinut funcţii destul de înalte în cadrul OIM, a activat în cadrul ONU. Însă, oriunde ar fi activat, era fo­cusat pe relaţiile de muncă, în ce priveşte modul de a edifica o soci­etate prosperă, previzibilă, stabi­lă. În acest fel, am reuşit să-mi fac un tablou real despre faptul cum funcţionează societăţile umane, să-mi dezvolt un respect profund faţă de dialogul social. Am apucat să aflu multe lucruri interesante despre negocierile colective din­tre sindicate şi patronate, modul în care se implică guvernul în negocierile tripartite, cum se ne­gociază acordurile de muncă. De asemenea, mi-a reuşit să înţeleg profund multe aspecte ale drep­turilor omului. Chiar dacă acum tatăl meu este pensionar, oricum el mă ajută să înţeleg cât de im­portante sunt relaţiile corecte pentru o societate decentă, să abordez cu respect subiecte des­tul de sensibile, cum să negoci­ezi cu angajatorii, sindicatele, cu statul, ca să ajungi la nişte soluţii constructive.

– Cât de des Vă întâlniţi cu liderii sindicali din Mol­dova? Ce reprezintă pen­tru Dvs. CNSM? Ce părere aveţi despre sindicatele de la noi?

– Eu îmi propun să aprofundez relaţiile cu sindicatele din Mol­dova, cu liderii sindicali. Deja am avut întrevederi cu unii lideri ai sindicatelor de ramură, cu mem­bri ai acestora. Trebuie apreciat faptul că sindicatele din Republi­ca Moldova au cunoscut transfor­mări profunde, nu mai reprezintă o entitate care prestează servicii sociale pentru o economie de stat, ci au ajuns o organizaţie care se preocupă de nevoile, interesele membrilor săi. Iar apărarea in­tereselor acestora nu înseamnă neapărat aflarea pe baricade, ci reprezentarea lor în cadrul nego­cierilor pentru a adopta nişte legi corecte, pentru a identifica soluţii adecvate în diverse situaţii. Dar, eu nu sunt împotriva dreptului la grevă, la demonstraţii, întru­cât acesta este un drept cheie al omului.

Liderii sindicali trebuie să ia în calcul realităţile economice, să aibă o viziune, să asigure un dialog social în cadrul negocieri­lor colective, să acţioneze cu bună credinţă. Mă întâlnesc atât cu li­derii sindicali, cât şi cu reprezen­tanţii patronatelor, şi mă bucur să constat un respect reciproc, ceea ce este foarte important. Adică funcţionează un parteneriat so­cial, semn al maturităţii mişcării sindicale din țara dvs.

– Care este rolul sindicate­lor în procesul de realiza­re a Acordului de Asociere RM–UE?

– Rolul sindicatelor în ce pri­veşte implementarea Acordului de asociere RM–UE este foarte important. Din această perspec­tivă, analizăm posibilitatea cre­ării unei platforme a societăţii civile în cadrul Consiliului pen­tru implementarea Acordului de Asociere RM–UE, în care să se regăsească doi actori cheie: sindi­catele şi patronatele. Îmi doresc ca sindicatele să manifeste cât mai multă insistenţă în ceea ce priveşte realizarea multor trans­formări, monitorizarea asistenţei pe care o acordă UE Republicii Moldova. Sindicatele din Moldo­va reprezintă un partener cheie al UE pentru modernizarea Repu­blicii Moldova.

– Care ar fi mesajul Dvs. pentru sutele de mii de membri de sindicat din Moldova?

– Să lucrăm împreună ca să construim o ţară mai bună!