Petru Chiriac: Reducerea economiei informale, obiectivul comun al sindicatelor din Europa de Est și Asia Centrală

Foto: sindicate.md

Acţiunile sindicatelor în ceea ce priveşte combaterea economiei subtera­ne au fost discutate la Baku, Azerbaidjan, în perioada 13-14 iunie, în cadrul unui seminar internaţional. Evenimentul a fost organizat de către reprezen­tanţa Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) de la Moscova. La seminar au participat sindicalişti din Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kâr­gâzstan, Macedonia, Republica Moldova, Rusia, Tadjikistan, Ucraina, Uzbe­kistan, Muntenegru. Ţara noastră a fost reprezentată de Petru Chiriac, vice­preşedinte al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, şi Sergiu Iurcu, şef-adjunct al Departamentului protecţie social-economică al CNSM. I-am solicitat lui Petru Chiriac un interviu pe marginea acestui forum.

– Domnule Chiriac, ce scop a avut în­trunirea de la Baku?

– Seminarul a fost organizat cu scopul de a împărtăşi experienţa sindicatelor din ţările Europei de Est şi Asia Centrală în ceea ce ţine de activităţile realizate pentru reducerea eco­nomiei informale, precum şi perfecţionarea activiştilor sindicali de către experţii OIM şi Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor (ITUC) . Ţările participante au făcut prezen­tări vizând situaţia pe ţară în domeniul eco­nomiei informale şi acţiunile desfăşurate în scopul reducerii acesteia. Totodată, partici­panţii la seminar au activat în grupuri, elabo­rând propuneri pentru structura şi conţinutul unei culegeri care urmează a fi elaborată de către reprezentanţa Organizaţiei Internaţi­onale a Muncii de la Moscova vizând un set de recomandări pentru implementarea Re­comandării OIM nr.204 din 12 iunie 2015 privind tranziţia economiei informale la eco­nomia formală. Ca urmare a seminarului, în Republica Moldova urmează a fi introdusă evidenţa centralizată, în format electronic, a contractelor individuale de muncă la una din­tre instituţiile statului, precum şi registrul de evidenţă a salariaţilor în structurile economi­ei naţionale.

– Ce acţiuni întreprinde CNSM pentru a diminua economia informală?

– CNSM participă la şedinţele Comisiei na­ţionale pentru consultări şi negocieri colecti­ve, unde se discută Planul de acţiuni privind minimizarea practicii de achitare a salariilor în plic şi a muncii la negru. Totodată, Confe­deraţia Naţională a Sindicatelor desfăşoară campanii de informare a lucrătorilor despre 

consecinţele economiei informale, colaborea­ză în acest sens cu instituţii ale statului (In­specţia de Stat a Muncii, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, poliţia). Nu numai sindica­tele trebuie să se implice în combaterea eco­nomiei informale, dar şi partenerii noştri so­ciali – Guvernul, patronatele.

– Despre combaterea economiei infor­male se vorbeşte de mult timp. Chiar dacă există o hotărâre a Guvernului privind minimizarea economiei in­formale şi planuri de acţiuni în acest sens, batem pasul pe loc şi problema rămâne nesoluţionată. De ce?

– Acest fenomen, economia informală, nu poate fi lichidat întru totul, din păcate, nică­ieri în lume, oricâte eforturi am depune. Eco­nomie informală există şi în țările scandinave, de la care putem prelua practici de combatere a acestui fenomen. Noi putem prelua practici de combatere a economiei subterane, putem pregăti membrii de sindicat. Le vorbim anga­jaţilor că nu trebuie să accepte salarii în plic, pentru că, drept urmare, vor avea o pensie mai mică, nu vor primi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă sau indem­nizaţie în caz de accident de muncă. Salariaţii trebuie să ceară patronilor încheierea unor contracte individuale de muncă, în baza căro­ra din salariu se vor achita impozite, contri­buţii la fondul social, la fondul de asigurare medicală etc. Sindicatele au cerut de nenumă­rate ori intensificarea activităţii Inspectoratu­lui Fiscal Principal de Stat, a Inspecţiei de Stat a Muncii, a Inspectoratului General de Poliţie în ceea ce priveşte eradicarea economiei in­formale. Lucrul s-a pornit, dar ulterior a fost stopat, din cauza situaţiei politice dificile din ţară. Sindicatele de ramură trebuie să acorde o atenţie mai mare fenomenului în rândurile membrilor organizaţiei sindicale, iar la între­prinderile unde nu există organizaţii sindica­le, să depună eforturi ca să le creeze, fiindcă economia informală prosperă, de obicei, în sectorul de producere şi mai ales acolo unde nu există structuri sindicale. La aceste între­prinderi nu se încheie contracte individuale de muncă, iar patronii nu țin o evidenţă stric­tă a muncitorilor.

– La şedinţa de la Baku, aţi încheiat vreun acord cu ţările participante?

– Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova a încheiat anterior acorduri privind migraţia forţei de muncă cu organizaţii simila­re din Italia, Grecia şi Rusia, însă aceste docu­mente trebuie reînnoite, pentru că, din 2005-2010, s-au schimbat multe lucruri. Vrem ca muncitorii moldoveni care activează legal în aceste state  să fie protejaţi de sindicatele din ţările respective, să beneficieze de aceleaşi in­demnizaţii pe care le primesc italienii, grecii sau cetăţenii ruşi. Planificăm ca în toamnă să semnăm noi acorduri privind migraţia forţei de muncă și protecția imigranților cu orga­nizaţii sindicale din Grecia, Italia şi Rusia. În afară de aceasta, Ministerul Muncii, Protecţi­ei Sociale şi Familiei a încheiat 11 acorduri cu state în care muncesc cetăţeni moldoveni.

– Ce state ar putea servi drept exemplu pentru Republica Moldova în ceea ce priveşte eradicarea economiei infor­male?

– În primul rând, țările scandinave, unde ponderea economiei informale constituie 17- 18 la sută din economia ţării. În Republica Moldova, mai mult de jumătate din economia totală o constituie economia subterană. Exis­tă state în care acest procent este mai mare decât în Republica Moldova, dar aceasta nu trebuie să ne bucure, pentru că 57 la sută din activitatea angajaţilor din Republica  Moldo­va este muncă nedeclarată. Drept rezultat, bugetul de stat pierde anual 15 mlrd. de lei. Dar astea sunt date oficiale. Datele neoficiale arată că pierderile ar fi de două ori mai mari. Cam atâţia bani sunt necesari în ţară pentru a achita salarii pe parcursul unui an. Nu pu­tem fi indiferenţi, deoarece  aceşti bani, dacă ar nimeri în bugetul de stat, din ei s-ar pu­tea majora salariile, pensiile, indemnizaţiile, s-ar putea acorda ajutoare materiale familii­lor defavorizate. În luna iulie, Comisia pentru negocieri şi consultări colective sau cum i se mai zice, Comisia tripartită Guvern–sindica­te–patronate, se va întruni într-o nouă şedin­ţă, la care vom aduce la cunoştinţă ceea ce s-a discutat la seminarul de la Baku. De multe ori ne întrebăm: de ce guvernanţii, Parlamentul şi patronatele nu sunt interesate ca să com­bată munca la negru? Reprezentanţi ai patro­natelor spun că dacă vor achita impozite şi din salariul care se achită în plic, întreprin­derile care practică evidența contabilă dublă ar putea să falimenteze. E un cerc vicios – pe de o parte, dorim să facem dreptate, iar pe de altă parte, dreptatea e departe de realitate. Majoritatea întreprinderilor din sectorul de producere folosesc munca la negru. Acum un an, am înaintat mai multe demersuri organe­lor de resort în speranţa că aceşti responsabili vor lua în serios aspectele legate de economia subterană. Îmi pare rău că, până în 2015, nu a existat nici un fel de reacţie în ceea ce priveş­te eradicarea economiei informale din partea Preşedinţiei şi a Parlamentului.

Experienţa Republicii Moldova s-a dove­dit a fi una dintre cele mai bune din regiune în ceea ce priveşte combaterea economiei informale. Nu vreau să zic că țara noastră e cea mai tare din regiune în ceea ce priveşte combaterea economiei subterane, dar sin­dicatele lucrează în această direcţie încă din anul 2001, când a început să fie autorizată munca oamenilor din pieţe, prin acordarea de patente. Chiar am fost rugat să trimitem ţărilor participante la seminar Hotărârea Gu­vernului Republicii Moldova nr. 477 din iunie 2011 privind minimizarea muncii la negru şi a eliberării salariilor în plic. Asta dovedeşte faptul că totuşi în ţara noastră ceva se face în ceea ce priveşte combaterea economiei infor­male, dar prea lent. Bune practici de eradicare a muncii la negru există în Kârgâzstan, unde, de asemenea, economia subterană constituie peste 50 la sută din economia ţării.