Oleg Budza: „Să avem curaj, competență pentru a schimba în bine viața salariaților”

Interviu cu Oleg Budza, preşedintele Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova

– Stimate dle președinte, astăzi suntem bulversați de multiple pro­bleme atât la nivel local, cât și la cel național. Multă lume este dez­amăgită, fiindcă după 25 de ani de independență nu li s-au împlinit așteptările. Dar să le luăm pe rând. Recent, sindicatele au făcut publi­că o Declarație privind modificări­le la Codul muncii. Ce puteți să ne spuneți la acest capitol?

 

– Sindicatele sunt obligate să respec­te legislația Moldovei, dar și convențiile internaționale ale OIM și vă asigur că, la ela­borarea Codului muncii, împreună cu par­tenerii sociali (Guvern și Patronate), acest lucru a fost primordial și nu este un secret că am ajuns la un numitor comun – să nu cre­ăm artificial unele conflicte între salariat și patron.

Declarația Confederației nu a apărut pe un loc gol. Noi considerăm și am adus toa­te argumentele că drept bază trebuie să fie luate modificările Codului muncii la care a ajuns Comisia tripartită în anul 2014.

Un moment foarte important este faptul că acum avem pentru coordonare un pachet întreg de legi, pe care trebuie să-l armoni­zăm cu legislația UE, inclusiv unele articole din Codul muncii, care nu sunt în favoarea salariaților. Noi pregătim aceste modificări, consultându-ne, totodată, cu colegii din Eu­ropa.

 

– CNSM încă în luna martie a soli­citat Guvernului să fie constituită Comisia națională pentru consul­tări și negocieri colective și aceasta să-și înceapă activitatea.

 

– Da, am solicitat, pentru că din luna iunie 2014 carul nu s-a mai mișcat din loc, nici o ședință nu a mai fost convocată. Situația so­cial-economică din țară nu este atât de bună, există litigii de muncă, parteneriatul la nivel ramural și teritorial nu este perfect, proiec­tele de acte legislative și normative, pentru prima dată în ultimii 15 ani, nu au trecut prin această structură, printre cele mai impor­tante fiind: Legea bugetului de stat, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, Legea fondurilor asigurării obligatorii de asisten­ţă medicală. În acest caz, au fost ignorați nu numai partenerii sociali, dar și Parlamentul. Calea aceasta nu este binevenită și vă asigur că, în 2015, din aceste motive, vom avea di­ferite proteste, revolte.

Recent, am participat la Congresul VII al Federației Sindicatelor din Belarus. Sindica­tele din această țară sunt auzite și respectate de conducerea statului. La congres, în calita­te de delegat, a participat președintele țării, Aleksandr Lukașenco.  A vorbit de la tribună mai bine de o oră, subliniind, în cuvântarea sa, patru direcții importante:

* Sindicatele sunt o pârghie majoră a societății civile, iar puterea trebuie să audă, să reacționeze prompt la propunerile sindi­catelor;

* Salariații care muncesc în firmele pri­vate, inclusiv cu capital străin, au dreptul la protejarea intereselor lor. Dreptul la mun­că, salarizarea decentă, securitatea muncii, să nu fie aplicată practica salariilor în plic etc. Pentru aceasta sunt sindicatele în țară și eu rog toți factorii de decizie (primăria, pa­tronatele), ca în toate organizațiile private sindicatele să formeze structurile lor pe cale democratică;

* Contractele colective de muncă, inclusiv acordul general la nivel național, să fie exe­cutat în primul rând de Guvern, să nu ad­mitem (a vorbit foarte dur) concedierea per­sonalului calificat, criza va trece, dar unde vom mai găsi acești specialiști?

* Clauzele contractelor colective de mun­că să se răsfrângă în primul rând asupra membrilor de sindicat, pentru că structu­rile sindicale poartă negocieri. Pentru acei salariați care nu sunt membri de sindicat ar fi bine să ne gândim la sprijinul material achitat în organizația sindicală.

Și multe alte lucruri foarte importante au fost spuse pentru cei 500 de delegați la Congres. Și ultimul aspect: dl Lukașenko a vorbit pe tematica dată atât de liber și con­vingător pentru că cunoaște multe aspecte ale activității sindicale. A fost ales în peri­oada anilor 90 și a muncit ca președinte al organizației primare șapte ani. Nu spun că în Belarus totul e ok, au și ei diferite probleme, însă respectul față de sindicate și dorința de a auzi și a reacționa la propunerile lor este demnă de urmat.

 

– Sunt multe țări cu diverse niveluri de economie informală. Mol­dova nu este o excepție și nu se deosebește mult de alte țări. Sala­riul “în plic” e o problemă, precum și alte metode de evaziune fiscală.

 

– Desigur, este o problemă majoră la nivel de țară. CNSM, nu întâmplător, s-a adresat la președintele Republicii Moldo­va, Nicolae Timofti, cu propuneri ca această problemă să fie examinată la ședința Consi­liului Suprem de Securitate. De ce? Pentru că a venit timpul să punem punctul pe „i” și să recunoaștem că acest flagel este o frână în calea integrării în UE. Economia informală din Moldova subminează securitatea econo­mică a țării. Fiți atenți: economia informală constituie în jur de 45–50% din economia națională, este vorba de aproape 15 miliarde de lei anual.

Eu m-am înțeles cu patronul, primesc întreaga sumă de bani, fără nici o deducere, până la pensie mai e mult, de medicina asi­gurată mă folosesc pe seama altora – mi-e bine! Mentalitatea oamenilor este foarte greu de schimbat și dacă observăm sonda­jele de opinie, 41% dintre moldoveni prefe­ră salariul în plic. Și, cu mare regret, la noi în societate sunt destul de mulți „eroi” care într-o clipă dau vina pe sindicate. Vedeți ce pensii mici avem – să spuneți mulțumesc sindicatelor, însă când punem altă întrebare: tu, domnule patron, de ce achiți salariul în plic, de ce furi energia electrică de la contor? Nu din cauza ta este deficit la fondul de pen­sii în 2015 – 1 miliard 400 de mii de lei?

A ajuns cuțitul la os! Nu dorim să tole­răm acest flagel, nu dorim să fim tratați ca niște roboți care sunt obligați să achite toate impozitele, dar cineva ascunde profitul, nu arată personalul scriptic și multe alte fapte ilicite. Vom lupta vehement, inclusiv prin comisia care a fost constituită împreună cu FISC–ul, Inspectoratul de Stat al Muncii, poliția și sindicatele.

 

– Dar Dvs. v-ați gândit în tinerețe la pensie? Ați lucrat la o uzină de beton armat, ce amintiri aveți de atunci?

 

– Nu, desigur, atunci era mai simplu, ai un loc de muncă, vei avea și pensie, și sa­lariu, și apartament etc. Am început activi­tatea în calitate de maistru, inginer pe se­curitatea muncii, șeful biroului securitatea muncii și, la vârsta de 27 de ani, am fost ales președinte al comitetului sindical al Uzinei de beton armat nr. 4. Colectivul era mare – 2000 de membri, cu un director compe­tent și dur, Anatol Terteac. Acolo am trecut  școala vieții unde am înțeles un lucru simplu – oamenii așteaptă de la președintele comi­tetului sindical ca legea să fie una pentru toți, și pentru lucrătorii de rând, și pentru conducător. A fost greu, însă oamenii m-au susținut. Am învățat pentru toată viață: în nici un caz nu te uita la naționalitatea oa­menilor, la apartenența de partid (chit că era un singur partid pe atunci), la religie – tu ești obligat de oamenii care te aleg să respecți legea.

Recent, am fost distins cu insigna VKP – cea mai înaltă, pentru munca în sindicate, de aproape 30 de ani. Mulțumesc colegilor care mă susțin, avem mult de lucru ca să aducem bunăstarea pe plaiul moldovenesc, să depu­nem eforturi pentru a completa rândurile activiștilor sindicali cu oameni notorii, cu suflet mare și cu dorința de a lupta pentru drepturile membrilor de sindicat.

 

– 7 iunie a fost Ziua Sindicalistului. Ce doriți să comunicați membrilor de sindicat?

 

– Să avem curaj, competență, dorința de a schimba viața salariaților din Moldova spre bine, să fim uniți, să nu permitem dezbinarea sindicatelor, în primul rând, în organizațiile primare, să cunoaștem realitatea vieții – ca­lea spre UE este una corectă, dar noi trebuie să depunem eforturi considerabile pentru a nu admite  adoptarea legilor în detrimentul salariaților. Să fie o adevărată democrație în structurile sindicale!