Mihail Hîncu: „Nu vom accepta niciodată ceea ce e în detrimentul membrului de sindicat”

Foto: vocea.md

Interviu cu Mihail Hîncu, vicepreședinte al CNSM

– Care au fost cele mai mari provo­cări pentru sindicate în 2014?

– Confederația Națională a Sindicate­lor, împreună cu sindicatele de ramură, au fost permanent în căutarea soluțiilor și au lucrat intens la rezolvarea proble­melor legate în primul rând de majorarea salariilor. Bineînțeles, ne-am fi dorit mai mult, am insistat permanent în negocierile noastre cu partenerii sociali, cu guvernul, dacă vorbim de sfera bugetară. Și în secto­rul real avem unele realizări. Am obținut pentru prima categorie salariul minim de 1650 de lei. Desigur, este puțin, dar, com­parativ cu anii precedenți, avem un indi­ce spre care tindem, avem înțelegerea că în 2015 ne vom mișca înainte, spre reali­zarea altor indici în domeniul salarizării. Am avut o conlucrare eficientă cu Minis­terul Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Poziția noastră este de a menține Codul muncii în formula de astăzi, cu excepția unor mici modificări. Am lucrat în direcția majorării indemnizației la nașterea co­pilului, am insistat ca aceasta să fie de 5000 de lei. Până la urmă s-a acceptat mai mult de 4000, dar avem înțelegerea că în anul curent vom reveni la această problemă ca să fie soluționată.

La nivel de teritoriu, s-au restructurat și au desfășurat o activitate mai eficien­tă consiliile interramurale ale sindicate­lor, scopul principal devenind convenția colectivă. Cu părere de rău, patronatele, partenerii noștri sociali, nu au structuri în toate raioanele și, din acest motiv, ne vine greu să semnăm convenții pe care ni le do­rim la nivel de teritoriu. Totuși, avem azi 19 convenții semnate și aceasta denotă faptul că strategia Confederației Sindica­telor este corectă.

– Care sunt prioritățile CNSM pen­tru 2015?

– Prioritățile pentru 2015 sunt de a crea în primul rând condiții normale de mun­că pentru membrii de sindicat. Împreună cu partenerii noștri sociali, lucrăm pentru a diminua economia subterană, un factor care influențează negativ formarea bu­getului de stat. De aici încep și celelalte probleme, legate de majorarea salariului, a pensiilor, a indemnizațiilor pentru fami­liile cu mulți copii etc. Cât privește struc­turile organizaționale, ne străduim să păs­trăm numărul organizațiilor sindicale, al membrilor de sindicat. Aici, împreună cu sindicatele de ramură, avem mult de lucru. Din punct de vedere al pregătirii activului sindical, lucrăm mult cu Institutul Muncii. Am creat condiții foarte bune. La Institu­tul Muncii avem, practic, tot de ce au ne­voie membrii de sindicat – săli spațioase cu tehnică specială și condiții de trai și de tratament, pentru a organiza normal lu­crul educațional al activului nostru sindi­cal. Cât privește păstrarea patrimoniului, în ultimii opt ani, am investit mai mult de 100 de milioane de lei în modernizarea patrimoniului sindical și vom continua să investim.

– Știu că sportul nu a fost străin de preocupările Dvs. anterioare, până a veni la sindicate. Ce rol joacă sportul în activitatea sin­dicatelor și cum vede conducerea CNSM îmbinarea dezideratelor ce țin de apărarea drepturilor salariaților cu dictonul latin mens sana in corpore sano?

– Nu e vorba atât de sportul de performanță, cât de cultura fizică, de pregă­tirea fizică, pentru a duce un mod de viață sănătos. Noi vrem să atragem mai multe mijloace financiare pentru a acorda ajutor persoanelor care au nevoie de tratament. Dar în multe țări dezvoltate sunt încuraja­te persoanele sănătoase, se acordă ajutor celor care își mențin sănătatea. Dacă, timp de un an, angajatul nu a fost niciodată în concediu medical, la sfârșit de an, este sti­mulat cu un salariu suplimentar la acest capitol. Împreună cu Ministerul Muncii, discutăm de mai mulți ani ca, din mijloa­cele repartizate pentru plata certificatelor de boală pentru incapacitate tempora­ră de muncă, să se creeze condiții pentru ca oamenii să poată practica sportul. Din aceste considerente, noi am recomandat sindicatelor de ramură și am convenit asu­pra organizării spartachiadelor. În anul trecut, la Spartachiada CNSM au partici­pat 18 sindicate de ramură, mai mult ca oricând. Totodată, toate aceste organizații au desfășurat spartachiadele lor, la nivel de ramură. Dar cel mai important e că în ramuri se petrece acest lucru la nivel de organizații primare. Depinde mult și de educația personală a fiecărui membru de sindicat, dacă acesta dorește să-și fortifi­ce sănătatea făcând sport, o face mai ales când este ajutat și îndrumat.

– Țara noastră se îndreaptă spre Uniunea Europeană. În ce măsu­ră sindicatele sunt îndreptățite, trebuie să coopereze cu puterea?

– Am discutat nu o dată această chestiu­ne la nivel de conducători ai organizațiilor membre ale CNSM. Desigur, susținem politica țării de a ne integra în Uniunea Europeană, am susținut și semnarea Acordului de Asociere la UE și toate acele acțiuni care se întreprind pentru modifi­carea legislației, reforma în justiție etc. Atunci când va fi totul în folosul omului, vom susține puterea. Dar ceea ce va fi în detrimentul membrului de sindicat, al sa­lariatului, nu vom accepta. Noi nu vom fi indiferenți când se va spune că la o între­prindere trebuie reduse atâtea locuri de muncă, de exemplu, fără să se creeze altele noi. Omul trebuie să aibă un loc de muncă decent, posibilitatea de a-și întreține fa­milia. Sper că toate acțiunile întreprinse de putere vor fi îndreptate anume asupra acestor parametri, de a crea condiții nor­male de muncă, de a majora salariile, de a micșora impozitele, instituind un impozit progresiv, astfel încât o parte din veniturile celor bogați să fie direcționate pentru cre­area bugetului, iar cei mai slabi financiar să achite un impozit simbolic, ca să-și poată menține nivelul de trai. Coșul mi-nim de consum să nu fie impozitat etc.

– S-a vorbit mult despre situația sanatoriilor și a bazelor de odihnă ale CNSM de pe teritoriul Ucrai­nei. A mai rămas ceva din acestea sau punem cruce pe ele și mergem înainte? Mai ales ținând cont de situația de astăzi din Ucraina.

– Toți acești ani am lucrat, am insistat, am transmis materiale care ni s-au cerut de partea ucraineană. Am trimis acolo va­lize de documente. Există însă un docu­ment adoptat de Rada Suprema a Ucrainei în 1994, precum că tot ce este pe teritoriul acestei țări aparține Ucrainei. În acest caz, noi, ținând cont că avem un acord de colaborare cu țara vecină la nivel de gu­vern, ne-am implicat, prin partea molda­vă a acestei comisii interguvernamentale și am cerut recunoașterea dreptului de proprietate asupra acestor edificii care se află pe teritoriul Ucrainei. Au întreprins inițiative și președinții noștri de țară, înce­pând cu Mircea Snegur, Petru Lucinschi, prim-miniștrii la diferite etape, în cadrul întrunirilor comisiilor interguvernamen­tale, pe ordinea de zi permanent au fost incluse și discutate aceste chestiuni. Cu părere de rău, încă nu avem un docu­ment care să confirme dreptul la aceste proprietăți. Până în 2004, aceste instituții, pe care noi le socotim totuși proprietatea noastră pe teritoriul Ucrainei, se aflau la balanța structurilor teritoriale publice ale Ucrainei. Pornind de la situația creată, am încercat o altă modalitate de rezolvare a problemei, prin intermediul organelor de drept. Am obținut, prin intermediul organelor judiciare, dreptul de a crea îm­preună cu partea ucraineană întreprinderi mixte moldo-ucrainene cu capital social de 50 la 50. Noi participăm cu spațiile, ei cu investițiile care au fost făcute până în 2004. Acum, avem pe teritoriul Ucrainei, în Sergheevka, întreprinderi mixte la sana­toriile „Orizont”, „Patria”, „Serghei Lazo”, „Zolotaia niva” și la două baze de odihnă, „Plai” și „Solnecinâi bereg”.

– Care mai este starea de lucruri legată de Palatul Sindicatelor din sectorul Râșcani al capita­lei? Știm că exista un proiect de reconstrucție…

– Este un proiect destul de ambițios, serios. Noi, când am încercat să facem un proiect comun, la propunerea unui agent economic, s-a făcut expertiza Palatului de Cultură și, cu părere de rău, s-a depistat că acesta e în stare avariată. Structurile abilitate ne-au eliberat un certificat care atestă că în starea în care este astăzi sediul nu poate fi reconstruit. În acest caz, s-a pus problema demolării acestui edificiu și construcția alteia după un proiect special, cu menținerea în proprietatea CNSM a suprafeței pe care o avem azi.