Negocierile colective: drepturi și obligații

Șeful întreprinderii în care activez susține că negocieri­le colective sunt libere și constituie doar un drept, dar nu și obligație a angajatorului. Adică, angajatorul poate accepta, după bunul său plac, sau refuza participarea la negocieri colective inițiate de către sindicat. Vă rog să ne spuneți ce presupun drepturile și obligațiile anga­jatorului și ale reprezentanților salariaților în procesul negocierilor colective și ce înseamnă libertatea acestor negocieri?

Pavel Verdeș, activist sindical, Bălți

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Negocierile colective reprezintă un mecanism fundamental al drep­tului muncii, prin care partenerii sociali își armonizează drepturile și interesele sociale și economice. Or, negocierile colective constituie un prim pas de înțelegere a partenerilor sociali, de preîntâmpinare a con­flictelor posibile, din rațiuni ce țin de raporturile de muncă.

În procesul negocierilor colective, între părțile acestora se constituie o relație de egalitate juridică. În acest sens, art. 26 alin. (1) din Codul muncii prevede că reprezentanții salariaţilor și ai angajatorilor au drep­tul de a iniția și de a participa la negocierile colective pentru elabora­rea, încheierea, modificarea sau completarea contractului colectiv de muncă sau a convențiilor colective. În același timp, alin. (2) al articolu­lui prenotat dispune că „Reprezentanții părților cărora li s-a transmis propunerea în formă scrisă de începere a negocierilor colective sunt obligați să purceadă la acestea în decurs de șapte zile calendaristice de la data avizării”.

Dispoziția acestei norme (art. 26 alin. (2) din Codul muncii) o con­siderăm pe deplin justificată, deoarece eschivarea de la negocierile colective a reprezentanților părților cărora li s-a transmis propunerea dată afectează dreptul de participare la negocieri a reprezentanților care au inițiat negocierile respective.

Faptul eschivării reprezentanților părților de la negocieri asupra în­cheierii, modificării sau completării contractului colectiv de muncă sau încălcarea termenului de negocieri, neasigurarea activității comisiei în vederea încheierii în termen a contractului colectiv de muncă con­duce la antrenarea răspunderii contravenționale, conform art. 59 din Codul contravențional (sancționarea cu amendă de la 12 la 18 unități convenționale).

 

Participanții la negocieri sunt liberi în alegerea chestiunilor ce vor constitui obiectul de reglementare a contractelor colective de muncă

 

Codul muncii stabilește și unele precizări cu privire la  drepturile și obligațiile părților negocierilor colective. Și anume: participanții la negocierile colective, potrivit art. 27 alin. (1) din Codul muncii, sunt liberi în alegerea chestiunilor ce vor constitui obiectul de reglemen­tare a contractelor colective de muncă și a convențiilor colective. Totodată, părțile sunt obligate să-și furnizeze reciproc informațiile ne­cesare pentru desfășurarea negocierilor colective cel târziu peste două săptămâni din momentul solicitării. Dacă, în decurs de trei luni din ziua derulării negocierilor, nu s-a ajuns la o înțelegere asupra unor preve­deri ale proiectului contractului colectiv de muncă, părțile sunt obliga­te să semneze contractul doar pentru clauzele coordonate, întocmind, concomitent, un proces verbal asupra divergențelor existente (art. 32 alin. (2) din Codul muncii).

Cu referire la libertatea negocierilor colective. Aceasta (liberta­tea negocierilor colective) presupune anumite elemente esențiale, inclusiv: absența oricărei ingerințe din partea autorităților publice; au­tonomia părților în formularea revendicărilor și a propunerilor; egalita­tea părților la masa negocierilor și altele, care au drept scop ca autono­mia partenerilor de negociere să fie respectată şi garantată.

Legislația națională cu privire la libertatea negocierilor colec­tive este, în bună parte, conformă cu normele internaționale în do­meniu, inclusiv cu prevederile Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr.154/1981, potrivit căreia negocierea colectivă trebuie să fie liberă. Or, măsurile luate în vederea promovării negocierii colective nu vor putea să împiedice libertatea negocierii colective.