Vă rog să ne explicați ce presupune munca nedeclarată și care sunt actele legislative principale care vizează contracararea aplicării unei astfel de practici? Care este rolul sindicatelor în diminuarea muncii nedeclarate?
Valentin Cucoș, Cantemir
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Este bine știut că munca nedeclarată constituie o problemă majoră care afectează considerabil piața forței de muncă și sistemul de securitate socială. Legislația națională cuprinde mai multe acte normative în vederea combaterii muncii nedeclarate.
Potrivit art. 7 prim alin. (1) din Codul muncii, munca nedeclarată este interzisă. Prin muncă nedeclarată, în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol din Codul muncii, se înțelege orice muncă prestată de o persoană fizică pentru și sub autoritatea unui angajator fără a fi respectate reglementările legislației referitoare la încheierea contractului individual de muncă.
Or, acest tip de muncă (munca nedeclarată) nu este reglementat de un contract individual de muncă sau de un alt act normativ, prin care se poate demonstra asumarea unor angajamente de către angajat și angajator. Astfel, angajatorul evită plata impozitelor și a contribuțiilor sociale, iar angajatul „renunță” la drepturile și beneficiile sale în calitate de salariat (dreptul la o pensie decentă, la concediu anual de odihnă plătit, la servicii sociale și medicale de calitate etc.).
Declararea muncii în condițiile legii este primul pas pentru ca fiecare angajat să se bucure de drepturile garantate prin legislația Republicii Moldova și standardele internaționale în domeniu.
O problemă care afectează piața forței de muncă și sistemul de securitate socială
Unii experți în materia raporturilor de muncă susțin că munca nedeclarată nu se limitează la activitatea desfășurată contra unei sume de bani, ci cuprinde, de asemenea, munca efectuată în schimbul unei plăți, sub formă de dobândă, profit, privilegiu, bunuri, schimb de servicii, favoruri, care sunt nedeclarate și au un caracter de profit non-monetar.
În cazul în care se constată folosirea muncii nedeclarate, Inspectoratul de Stat al Muncii, în temeiul art. 35 alin. (1 secund) din Legea nr. 489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale, sesizează Serviciul Fiscal de Stat imediat, dar nu mai târziu de 10 zile de la data constatării faptelor menționate, pentru întreprinderea măsurilor de conformare benevolă sau forțată.
Folosirea muncii nedeclarate de către angajator constituie un motiv pentru efectuarea unui control inopinat în temeiul art. 19 alin. (1) pct. 7) din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
În scopul contracarării folosirii muncii nedeclarate, art. 55 prim din Codul contravențional prevede aplicarea sancțiunilor contravenționale (amendă de la 60 la 300 de unități convenționale).
Pentru achitarea salariului sau a altor plăți fără reflectarea acestora în evidența contabilă, art. 55 secund din același Cod contravențional prevede aplicarea sancțiunilor mai aspre (amendă de la 400 la 1500 de unități convenționale).
Este important de menționat și faptul că, potrivit art. 409 alin. (4) din Codul contravențional, contravențiile prevăzute la art. 55 prim și 55 secund (ce țin de utilizarea muncii nedeclarate) se constată și se examinează de către Inspectoratul de Stat al Muncii.
Cât privește rolul sindicatelor în diminuarea acestui fenomen (utilizarea muncii nedeclarate), el constă în aplicarea măsurilor ce țin doar de competența acestora – înaintarea de propuneri cu privire la perfecționarea legislației în domeniu, colaborarea cu structurile de control în vederea depistării și eliminării cazurilor de folosire a muncii nedeclarate, informarea și acordarea serviciilor de asistență în cazul salariaților care se confruntă cu probleme legate de fenomenul în cauză, precum și sporirea capacității și a procesului de sindicalizare a angajaților din sectorul informal și altele.
