Munca forţată. Stimulările. Sancţiunile disciplinare. Regulamentul intern

Foto: legestart.ro

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Ce prezintă munca forţată

În conformitate cu art.7, alin. (2) din Codul muncii al Republicii Moldova, prin muncă forţată (obligatorie) se înţelege orice activitate sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare sau fără consimţământul acesteia. Alineatul (3) al aceluiaşi articol interzice folosirea sub orice formă a muncii forţate (obligatorii) şi anume: a) ca mijloc de influenţă politică sau educaţională ori în calitate de pedeapsă pentru susţinerea sau exprimarea unor opinii politice ori convingeri contrare sistemului politic, social sau economic existent; b) ca metodă de mobilizare şi utilizare a forţei de muncă în scopuri economice; c) ca mijloc de menţinere a disciplinei de muncă; d) ca mijloc de pedeapsă pentru participare la grevă; e) ca mijloc de discriminare pe criterii de apartenenţă socială, naţională, religioasă sau rasială. La munca forţată (obligatorie) se atribuie şi cazurile de încălcare a termenelor stabilite de plată a salariilor, precum şi cerinţa angajatorului faţă de salariaţi de a-şi îndeplini obligaţiile de muncă în condiţii periculoase pentru sănătatea sau viaţa acestora.

Stimulările şi sancţiunile disciplinare

Aplicarea stimulentelor (mulţumiri, premii, cadouri de preţ, diplome de onoare) ţine de competenţa angajatorului. La acordarea lor, angajatorul este obligat să obţină acordul reprezentanţilor salariaţilor (sindicatelor), al căror rol constă în stimularea corectă şi echitabilă a salariaţilor pentru succese în muncă. Potrivit art. 221 alin. (3) din Codul muncii, în interiorul termenului de valabilitate a sancţiunii disciplinare, salariatului nu i se pot aplica stimulări prevăzute de art. 203 din Codul muncii. În acest sens, angajatorul care a aplicat sancţiunea disciplinară este în drept să o revoce în decursul unui an din proprie iniţiativă, la rugămintea salariatului, la demersul reprezentanţilor acestuia sau al şefului nemijlocit al angajatului.

Regulament intern la fiecare unitate

Regulamentul intern este un act juridic ce trebuie întocmit şi aprobat de angajator, prin ordin, la fiecare unitate. Art. 198 din Codul muncii dispune întocmirea acestui act, prin consultarea reprezentanţilor salariaţilor. Astfel, la elaborarea regulamentului intern al unităţii, sindicatele trebuie să se asigure că acesta conţine prevederi referitoare la: protecţia şi igiena muncii în cadrul unităţii; respectarea principiului nediscriminării şi eliminarea oricărei forme de lezare a demnităţii în muncă; drepturile, obligaţiile şi răspunderea angajatorului şi ale salariaţilor; disciplina muncii în unitatea respectivă; abaterile şi procedura disciplinară; regimul de muncă şi de odihnă şi alte reglementări privind raporturile de muncă la unitate care nu contravin legislaţiei în vigoare. Sindicatele trebuie să urmărească respectarea condiţiilor legislaţiei ce ţin de regulamentul intern. Spre exemplu, acesta trebuie să fie adus la cunoştinţa salariaţilor de către angajator, sub semnătură, în termen de cinci zile lucrătoare de la data aprobării regulamentului şi să fie afişat în toate subdiviziunile structurale ale unităţii etc.