Monopolul „băieţilor șmecheri”

Transportul de pasageri cu microbuzele a devenit o mare problemă a Chişinăului. Irită locuitorii capitalei, conducerea acesteia, ba chiar, oricât ar părea de paradoxal, și pe unii dintre acei care activează în această sferă. Deşi este public, acest domeniu a fost acaparat de un grup de persoane influente, cu pile şi relații, s-a transformat într-o gaură neagră, unde se spală sume imense de bani: concurenţă neloială, evazi­une fiscală, muncă la „negru”, adică întregul buchet al economiei subterane. De vină ar fi, potrivit explicaţiei lui Boris Rojnevschi, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Transportatorilor şi Drumarilor din Republica Moldova, „baza legislativă în acest do­meniu, care promovează activităţi ilegale”.

 

 

(Continuare. Vezi partea I)

 

„Intrarea persoanelor străine este interzisă!”

 

Fără a exagera ceva, voi spune că sfera dată de servicii publice din capitală a devenit un tărâm interzis, încât este imposibil de a porni o afacere. Lilian Copaci, şeful direcţiei management în transport al Direcţiei generale de transport public şi căi de co­municaţie a primăriei capitalei, spune că activitatea de transpor­tare a călătorilor poate s-o desfă­şoare oricine şi-a înregistrat o în­treprindere, în calitate de agent economic, indiferent de faptul că este o persoană fizică sau juridică şi care a obţinut licenţa respecti­vă de la Camera de licenţiere.

 

Cum au ajuns administratorii rutelor „stăpâni” ai unui domeniu public

 

Ar rezulta că ai investit o anu­mită sumă de bani pentru procu­rarea microbuzului, sau a auto­buzului de capacitate mică, cum este definit mijlocul de transport de către cea mai recentă redac­ţie legislativă, pentru perfecta­rea documentelor necesare şi ai pornit să faci bani, transportând locuitori ai capitalei. Din păcate, vă aşteaptă o mare dezamăgire! Domeniul transportului de că­lători cu maxi-taxi în capitală a fost acaparat de multă vreme de alte persoane, încât, mai mult ca sigur, nu se va găsi un locuşor şi pentru altcineva. Cele 66 de rute de microbuze au fost împărţite de 17 agenţi economici încă în prima jumătate a lui 2001, con­form unui concurs organizat de conducerea municipalităţii.

Regulamentul adoptat de că­tre Consiliul municipal Chişinău în 2000, care reglementează ac­tivitatea de gestionare a rutelor maxi-taxi, prevede ca asemenea concursuri de scoatere la licitaţie a rutelor de microbuze trebuie să fie organizate la fiecare cinci ani.

 

De opt ani nu s-a organizat nici un concurs de arendare

 

Asta pentru a se da posibilita­te de a se lansa în această afacere celor mai buni agenţi economici de profil, a îmbunătăţi calitatea serviciilor prestate de transpor­tatori, a crea o atmosferă sănă­toasă de concurenţă în acest do­meniu.

Potrivit lui Lilian Copaci, ini­ţial, cele 66 de rute au fost date în arendă pentru trei ani. Mai apoi, gestionarea lor de către agenţii economici care le luaseră în arendă în baza concursului din 2001 a fost prelungită conform unui acord adiţional încă pe doi ani, după care încă pe un termen nedefinit, la indicaţia primarului interimar de atunci, Veaceslav Iordan, cu menţiunea până la or­ganizarea următoarei licitaţii.

De la 2006 încoace, recunoaş­te şeful direcţiei management în transport al Direcţiei generale de transport public şi căi de co­municaţie a Primăriei capitalei, nu s-a organizat nici un concurs în ce priveşte darea în arendă a rutelor de maxi-taxi din muni­cipiu. Astfel încât, conducătorii celor 17 întreprinderi private care au împărţit cele 66 de rute de microbuze din municipiu s-au simţit stăpânii adevăraţi pe acest domeniu şi-l tratează ca pe un te­ritoriu privat al lor, se comportă ca nişte patroni aroganţi, înfu­muraţi, de unde se şi trag toate problemele transportului de ma­xi-taxi al municipiului.

De ce s-a ajuns aici? Lilian Co­paci explică precum că primăria nu a putut iniţia un alt concurs de dare în arendă a rutelor de microbuze pe motiv că Ministe­rul Transporturilor a adoptat, în 2006, un regulament privind reglementarea activităţii trans­portului auto de pasageri, unele prevederi ale căruia se băteau cap în cap cu textul documentu­lui respectiv, adoptat de Consiliul municipal Chişinău în 2000. El a mai adăugat că Primăria capitalei aşteaptă adoptarea noului Cod al transporturilor, care urmează să anuleze aceste divergenţe şi abia după aceasta se va elabora și adopta un nou regulament de organizare a licitaţiilor pentru arendarea rutelor de maxi-taxi din municipiu.

Din păcate, după cum mărtu­riseşte Boris Rojnevschi, adop­tarea noului Cod al transportu­rilor este tărăgănată de multă vreme. Astfel încât „stăpânii” rutelor de maxi-taxi din muni­cipiul Chişinău nu au decât să-şi frece palmele de bucurie, câtă vreme afacerile lor bănoase merg strună şi nu sunt ameninţate. De altminteri, am aflat, din anu­mite surse, că atât tărăgănarea organizării noilor concursuri de arendare a rutelor de microbu­ze în municipiu, cât şi a Codu­lui transporturilor, ar fi efectul pilelor și relațiilor pe care le au conducătorii întreprinderilor ce au pus mâna pe transportul de maxi-taxi din Chişinău.

 

Citește și: Vor tarife majorate, dar ascund veniturile

 

La drept vorbind, argumen­tele reprezentantului Direcţiei generale de transport public şi căi de comunicaţie a Primăriei capitalei mi se par cam trase de păr. În primul rând, pentru că chiar a două zi după ce le-am au­zit, primăria municipiului Bălţi a organizat o licitaţie privind aren­darea rutelor de transport auto de pasageri. În afară de aceasta, Boris Rojnevschi, precum şi unii transportatori care prestează respectivele servicii în raza mu­nicipiului Chişinău, susţin că primăria urma să organizeze un concurs până în august 2006, când a fost adoptat regulamentul Ministerului Transporturilor, or, contractul de arendă a rutelor de maxi-taxi expirase cu o lună mai înainte. De vreme ce nu s-a făcut lucrul acesta, municipalitatea trebuia să ajusteze regulamentul local la cel național şi să elabore­ze nişte reguli provizorii de or­ganizare a licitaţiei de arendare a rutelor. De ce nu s-a procedat anume aşa? Sursele noastre su­gerează că sunt anumiţi funcţi­onari în primărie, 1-2 persoane, care profită de această debanda­dă din sfera transportului de ma­xi-taxi, ar avea comisioane grase pentru perpetuarea haosului şi a ilegalităţilor în sfera cu pricina.

 

Cine dictează regulile de joc?

 

Cine ar fi persoanele care dic­tează regulile de joc în transpor­tul de maxi-taxi şi cum au ajuns aceştia să devină „stăpâni” pe acest domeniu al serviciilor pu­blice din municipiul Chişinău? Există un indiciu concret, con­vingător, care ne ajută să-i iden­tificăm pe respectivii barosani. Or, dacă analizăm lista cu denu­mirea agenţilor economici şi a numelor conducătorilor de între­prinderi care administrează ru­tele de maxi-taxi din municipiul Chişinău, observăm că rutele cu cel mai intens flux de pasageri şi, deci, cu încasări mai mari, au re­venit unor anumite persoane, în timp ce altele, mai puţin bănoa­se, au fost date unor bieţi mici în­treprinzători. Drept argument al profitabilităţii unei rute serveşte cota taxei locale lunare pentru prestarea serviciilor de transport auto care este stabilită de Consi­liul municipal Chişinău în func­ţie de fluxul de călători şi variază de la 325 până la 900 de lei.

Operând cu acest instrument, depistăm că cele mai mari taxe le plătesc şi, deci, cel mai mare flux de călători se înregistrează pe ru­tele 155, 102, 160 şi încă alte câ­teva aflate în administrarea SRL „ASOIO”, conducători: Smochin Afanasie şi Margarint Vasile; 110, 171, 104, 174, care sunt adminis­trate de către SRL „RemtaTrans­port-Privat”, conducător Mihai Reus; 120, 129, 184, 166 şi încă altele cam tot la fel de bănoase, administrate de CP „Auto-Ra­pid”, conducător Seredneac Ni­colae; 103, 119, administrate de SA „Mihaela”, conducători Ana­tol şi Teo Chiriac. La celălalt pol, rutele cu cei mai puţini călători au revenit SRL „Aripartex”, con­ducători Stela şi Vadim Popa.

 

(Va urma)