A venit în sindicate ”cu forţa”, cea fizică, necesară unui sportiv împătimit, dar şi cu inteligenţa, necesară organizării evenimentelor de factură cultural-sportivă. Prin anii 80, acolo unde era vorba de competiţii sportive, fie studenţeşti, apoi ramurale şi chiar naţionale – sindicatul era cel care îşi asuma chestiuni organizatorice şi financiare, respectiv şi rezultatele erau pe măsură. A condus de pe diferite poziţii organizaţii şi asociaţii sportive renumite, printre care ”Burevestnik”, ”Moldova”, iar din 1998 este vicepreşedinte al sindicatelor naţionale.
Interviu cu vicepreşedintele CNSM, Mihail Hîncu
– Dle Hîncu, ați cochetat cu sindicatele activând în diferite funcții de conducere a organizațiilor sportive, iar din 1998 sunteți vicepreședinte al centrului sindical național interramural, cu diferite denumiri la diferite etape. Cum activa o structură sindicală pe timpuri?
– Pe timpuri era un pic diferit. Atunci sindicatele se ocupau mai mult cu repartizarea. La nivel național sindicatele erau un satelit al partidului, la nivel de ramură – o structură camuflată a ministerului de resort, la nivel de unitate economică – o structură tot cu nuanțe partinice a conducătorului. Activitatea de bază, pe lângă cea ideologică, era repartizarea foilor de odihnă pentru copii, a foilor de tratament pentru angajați, de asemenea se implicau și în repartizarea spațiului locativ, organizarea sărbătorilor profesionale, jubiliare etc. Nu putem spune că nu erau active și că nu făceau un lucru necesar, dar apreciind în comparație, vedem că accentele s-au schimbat esențial.
– Și acum, când s-au schimbat prioritățile, activitățile mai indicate pentru structurile sindicale care sunt?
– Astăzi activitatea sindicatelor este mult mai amplă și voluminoasă. Avem de îndeplinit cu totul alte scopuri și sarcini la nivel de confederație. Este vorba, în primul rând, de participarea la elaborarea unor acte normative, a proiectelor de legi cu caracter social-economic, proiectelor de hotărâri de guvern, de programe de dezvoltare care au în vizor apărarea drepturilor salariaților, nu neapărat membri de sindicat, la crearea locurilor de muncă, îmbunătățirea condițiilor de muncă, securitatea și igiena la locul de muncă. Am creat în acest scop și Inspecția Muncii pe lângă CNSM. Avem multe activități îndreptate spre protejarea membrului de sindicat, a salariatului.
– Dar sunteți vicepreședinte al CNSM de mai mult timp, care sunt domeniile pe care le gestionați și ce presupune aceasta?
– În 1998, când am fost ales vicepreședinte la ședința consiliului de atunci, mi s-a propus să fiu coordonator pe chestiuni legate de administrarea patrimoniului. În acea perioadă patrimoniul era o parte componentă a confederației și necesita mișcare, dar și forțe pentru modernizare. Activitatea este foarte interesantă, deoarece lucrez cu oameni concreți. În această perioadă s-a efectuat un volum extrem de mare de investiții în toate aceste structuri. Doar în ultimii cinci ani s-au investit în imobilul care aparține confederației peste 100 mil. de lei, 68-70 de mil. de lei s-au cheltuit pentru modernizarea sanatoriilor „Nufărul Alb” (Cahul), „Codru” (Călărași) și „Bucuria” (Vadul lui Vodă). S-a investit în tot ceea ce înseamnă infrastructură, în crearea condițiilor normale pentru pacienți, tehnologii noi de diagnosticare și tratament.
– Știm că dacă e vorba de taberele de odihnă pentru copii, cele aflate la activul sindicatelor, atunci dvs. sunteți persoana cea mai indicată pentru a stabili unele accente, a oferi explicații și soluții. Cum a fost această vară pentru cele trei tabere, dar și pentru copiii care s-au odihnit acolo?
– Avem la balanță trei baze de odihnă cu o capacitate de cazare pentru 1300 de copii în schimb: ”Perlele Nistrului” și ”Campin-gul” la Vadul lui Vodă, ”Dum-brava Albă” la Bălți. Am inves-tit aici în crearea condițiilor normale de cazare pentru copii, menționăm că numărul de copii în cameră s-a redus de la 5 – 7 la 2 – 3, odăile fiind dotate cu blocuri sanitare. S-au modernizat și blocurile de alimentație, sunt și terenuri sportive. Am construit împreună cu Federația Moldovenească de Fotbal ministadioane pentru diferite genuri de sport. La două baze avem bazine de înot, e prevăzut acesta și pentru cea de-a treia bază. Conștient de excesul de mândrie, o să vă spun că bazele noastre sunt printre cele mai dotate din țară. De aceea sunt 100% solicitate în toate cele șapte schimburi prevăzute pentru vacanța de vară. Cca 9 000 de copii s-au odihnit în această vară.
– Care e starea de lucruri în cazul patrimoniului sindicatelor moldovenești aflat peste hotare?
– A fost o perioadă foarte dificilă în care am insistat să confirmăm dreptul de proprietate asupra unor obiecte pe teritoriul Ucrainei. Am reușit abia în anul 2008 să creăm structuri mixte moldo-ucrainene cu capital 50/50. Este vorba de cele două baze de odihnă și patru sanatorii la Sergheevca. Noi nu am putut să investim prea mult în aceste obiecte, întrucât statutul lor era incert. Acum aceste probleme se discută la nivelul comisiilor interguvernamentale moldo-ucrainene, dar până nu avem o confirmare a Fondului patrimoniului din Ucraina, precum că aceasta este proprietatea noastră, noi nu putem să investim în măsura necesităților în aceste structuri.
În această situaţie, calculele simple arată că fiecărui salariat îi revin anual 20 de lei pantry tratament şi odihnă. Preţul celei mai ieftine foi porneşte de la 5 500 lei |
– Ca să înțeleagă lumea mai bine, cu ce se mai ocupă astăzi sindicatele?
– Voi spune prin prisma altor activități pe care le coordonez personal în cadrul CNSM. Spre exemplu, Departamentul juridic, unul foarte important și solicitat, care se ocupă de protecția membrilor de sindicat, oferă con-sultații juridice, dar, lucru și mai important – se ocupă cu elaborarea și expertizarea proiectelor de hotărâri, conform convențiilor internaționale a muncii ș. a. acte legislative care revin acestui departament. Personal coordonez și activitatea legată de distribuirea surselor asigurărilor sociale, împreună cu CNAS, particip la dirijarea procesului de organizare a tratamentului balneo-climateric, iar cu Ministerul Muncii, Protec-ției Sociale și a Familiei, coordonez organizarea odihnei de vară a copiilor în cadrul taberelor noastre.
– Cererea este mare pentru aceste servicii?
– Cererea este foarte mare, posibilitățile sunt mici. Or, din Bugetul de Stat prin intermediul Bugetului Asigurărilor Sociale sunt repartizați în ultimii 4 ani câte 20 de mil. de lei pentru procurarea biletelor de tratament. În această situație, calculele simple arată că fiecărui salariat îi revin anual 20 de lei pentru tratament şi odihnă. Iar prețul unei astfel de foi este în jur de 5 500 lei. Vă imaginați, deci, cât ar trebui să aștepte un salariat un bilet de tratament? Este clar că ajung să beneficieze de ele cei care au mai mare nevoie, prioritate acordându-se celor ce suferă de boli profesionale, participanților la diferite conflicte etc. Există un regulament, adoptat în 2010, unde este foarte clar stipulat cine și cum poate beneficia de aceste foi. În primul rând, o persoană poate beneficia de acest serviciu o dată la trei ani. Apoi, 10% din aceste foi se repartizează persoanelor care au avut accidente la locul de muncă, celor care s-au îmbolnăvit din cauza muncii pe care o prestează, celor care au suferit infarct miocardic și alte câteva boli.
– Acum vă rog să vă referiți un pic la proiectul de reconstrucție a Palatului Sindicatelor din sectorul Râșcani al capitalei. Când va începe construcția și de ce considerați că e un proiect benefic pentru CNSM?
– Mai avem un pic de muncă asupra proiectării, apoi e necesar consimțământul tuturor instanțe-lor urbanistice abilitate. În anul 2008, noi am încercat să reconstruim acest edificiu, întrucât acesta nu a fost reparat capital timp de 20 de ani. În cadrul unei expertize, însă, s-au depistat situații grave pentru construcție și deci imposibilitatea de a-l reconstrui sau a construi ceva adăugător (noi doream încă un etaj). Reparațiile ar fi fost foarte costisitoare. În căutare de soluții, am găsit parteneri care vor să investească în construcția unui nou edificiu pe acest teritoriu. Rezultatul se vrea a fi un centru cultural-sportiv, dar și comercial, cu o capacitate de cca 40 000 de metri pătrați, dintre care 4 500 de metri – (atât avem noi acum și nu-i putem folosi din cauza stării deplorabile) ne vor reveni. Confederația deci are doar de câștigat, întrucât vom primi aceeași suprafață, dar cu o infrastructură care să corespundă tuturor normelor tehnice.
– Apropo, am observat în ultimul timp modernizări şi la Institutul Muncii.
– Da, s-a investit mult și la Institutul Muncii. Scopul nostru a fost de a moderniza acest centru, care este în primul rând de instruire și promovare a învățământului continuu în rândul membrilor de sindicat. Din cele 17 mil. lei, o mare parte din bani au fost investiţi la reconstrucția și dotarea hotelului din cadrul institutului, a sălilor de conferințe. Astfel Institutul Muncii a devenit unicul centru de așa nivel în regiunea de Sud-Est a Balcanilor. Au confirmat acest fapt şi specialiștii Confederației Internaționale a Sindicatelor. Acesta poate fi folosit nu doar ca un centru de pregătire a cadrelor sindicale naționale, dar și ca un centru cu prestigiu internațional pentru țările din regiune. Avem certitudinea că pe parcurs investiția se va recupera prin excelența pregătirii elitei sindicale.
– Cum îmbinați activitatea la serviciu cu viața de familie? Cât timp acordați celor dragi?
– Munca îmi consumă şase zile, uneori chiar şapte din cele şapte pe care le are săptămâna, dar reușesc să combin cele două lucruri importante pentru fiecare om: munca și familia. Întrucât sportul, cel pe care l-am practicat mult timp, educă activismul și mișcarea, de obicei mă strădui să ajung împreună cu familia cât mai departe posibil în zilele de odihnă. Îmi place să-i am alături pe cei dragi, fiii, nepoții atunci când mergem duminicile la odihnă.
– Dar ce tip de sport Vă este favorit?
– Atunci când te implici în organizarea manifestărilor sportive, nu poți să-ți permiți luxul de a spune că o anumită ocupație e mai bună sau frumoasă decât alta. Prețuiesc toate genurile sportive. Încurajez tinerii, mai ales, să facă sport. Îl consider o investiție de imagine și conținut pentru orice organizație care se respectă. Echipele sportive care fac parte din cadrul sindicatelor au avut întotdeauna succes, grație atitudinii față de sport, care e cea mai inteligentă metodă de comunicare și confruntare. Apoi, mișcarea este sănătate, iar sănătatea e condiția principală pentru a fi fericit.
– Într-un corp sănătos o minte sănătoasă. Liderii sindicali, se pare, țin cont de acest fapt și își încearcă cu regularitate potențialul sportiv în cazul spartachiadelor ramurale?
– Da, mai mult chiar, pe timpuri în țară activau peste 200 de școli sportive, dintre care 12 aparțineau sindicatelor și erau printre cele mai bune. Acestea au pregătit sportivi de performanță, printre care nume de referință în sportul moldovenesc – Juravschi, Popova, Casapu.
– Ce planuri de perspectivă aveți?
– Să muncim cât ne este dat și ne permite sănătatea. Acum noi lucrăm la realizarea programului prevăzut pentru Strategia de activitate pentru anii 2012 – 2017, adoptată la Congres. Acesta este pe masa de lucru a oricărui sindicalist în perspectiva apropiată. La nivel național, de lucru este foarte mult. Împreună cu partenerii sociali vrem să dobândim o viață mai bună pentru cetățenii noștri. Dar asta se poate face doar dacă vor crește salariile. Cele despre care se vorbește atât de mult, dar se face atât de puțin. Cerințele sindicatelor față de partenerii sociali: față de Guvern, față de asistența socială, patronate și structuri financiare internaționale sunt formulate clar: ”Nu poate, oameni buni, un cetățean să trăiască cu acel salariu minim stabilit pe țară”, dar … peretele de care ne ciocnim este imposibilitatea statului de a soluționa aceste probleme. O altă direcție importantă asupra căreia sunt orientate forțele noastre ține de domeniul creării condițiilor normale de activitate pentru an-gajați, dar și crearea noilor locuri de muncă pentru cetățeni. Este bine că multe din propunerile noastre se regăsesc și în programul de activitate a Guvernului.
– Pentru că ne citesc circa 9000 de abonați, inclusiv membrii familiilor lor, dar și colaboratorii instituțiilor în care de cuvântul sindicatelor se ține cont, Vă invităm să le adresați un mesaj.
– Am un mesaj și o doleanță nu doar pentru cei abonați la ziar, ci pentru toți cetățenii țării noastre–să avem posibilități pentru un trai decent, să ne fie alături părinții, copiii, nepoții. Să fim toți împreună, acasă, să creăm bunuri și să ne bucurăm de ele.
– Vă mulțumim!
Liuba LUPAŞCO