Maria Gabuja, profesoară de 40 de ani: „Acesta e destinul meu” 

Are în spate o experiență de 40 de ani, fiind profesoară de limba engleză. Nu regre­tă pentru nici o clipă că și-a ales această profesie. „Pro­babil că acesta a fost des­tinul meu, este foarte im­portant că în timp nu m-am dezamăgit și nu regret că am îmbrățișat aceasta pro­fesie nobilă”, ne spune Ma­ria Gabuja, profesoară la Liceul cu profil sportiv din Chișinău.

„Ca orice copil, mă gândeam cum aș fi și eu, la rândul meu, un profesor în fața elevilor, acel das­căl care oferă cunoștințe, dar și încredere, elan copiilor care stau în fața lui și așteaptă răspunsuri la întrebări. Am educat generații de discipoli, am trăit cu ei emoții po­zitive și pot să spun că așteptările pe care le-am avut s-au adeverit”, ne spune profesoara.

Maria Gabuja vorbește despre școală ca despre a doua ei casă, iar pe elevi îi consideră ca și copiii săi. „Misiunea unui dascăl este de a educa generații, de a plămădi ca­ractere din acel aluat pe care ni-l prezintă părinții atunci când aduc copiii în clasa întâi, de a-l forma ca personalitate care își știe menirea pe pământ. Mă străduiesc să le ofer copiilor tot ce am acumulat pe parcursul anilor ca experiență. Este foarte important ca tânăra generație să fie formată în baza unor principii și valori sănătoase”, susține Maria Gabuja.

În fiecare zi îmi încarcă bateriile copiii, comunicarea cu ei, energia lor

Și-a legat destinul de pedago­gie acum 20 de ani și profesorul de biologie Anton Dorofeev. În pre­zent, acesta predă la Liceul „Mihai Marinciuc” din capitală. De-a lun­gul carierei, a fost premiat de mai multe ori, iar în 2019 s-a ales chiar cu titlul “Profesorul anului” – cel mai râvnit trofeu pentru profesori.

„Scopul meu este ca elevul să simtă că învață biologia la Dorofe­ev. Motivația mea de a fi profesor poate că a fost una pragmatică. După ce am absolvit universitatea, voiam să mă ocup cu știința, dar mi se părea ceva sec. Am început să profesez pedagogia și mi-am data seama că asta e ceea ce mi-am dorit cu adevărat. Se spune că trei profesii sunt date de la Dumnezeu: pedagogul, medicul și judecătorul. Dumnezeu m-a ghidat și am avut șansa să gust din această pâine. În fiecare an, prin luna mai, uneori ne plângem că am obosit de școală, că am fost storși de puteri, dar în luna august vrei la scoală, vrei energie, vrei să-ți câștigi  din nou acea pâine dulce-amăruie. Nu pot să spun că sunt mulțumit din punct de vedere material, dar spiritual – da, sunt satisfăcut. Iar dragostea pentru această profesie am de­prins-o de la pedagogii mei. Sper ca nici pe copii să nu-i dezamăgesc că au în față un pedagog bun”, ne mărturisește Anton Dorofeev.

Dincolo de toate provocările meseriei de profesor, domnia sa se declară împlinit la locul de muncă. Chiar și acum, în această situație de criză, vede partea plină a paha­rului, considerând că anume pan­demia a făcut să apreciem mult mai mult energia și emoțiile din comunicarea față-n față.

„Cel mai mult duci dorul în pan­demie de comunicare față-n față, de reacțiile momentane la ce spui tu, de ochișori, de întrebări, chiar și de năzbâtii.  Îmi încarcă bateriile în fiecare zi copiii, comunicarea cu ei, energia lor, feedback-ul pozitiv. O zi începe la șase  dimineața. Nu e rutină, e ceva nou în fiecare zi. De fiecare dată, fiecare lecție este in­edită. Pentru comparație: un șofer, un polițist, medic pleacă acasă și se dedică familiei. Noi avem altă viață. Mergem acasă și continu­ăm munca: controlăm caiete, ne pregătim pentru a doua zi. Și aca­să mai continui să fii la școală”, susține Anton Dorofeev.

Cariera lui Sorin Grajdari ca profesor a coincis cu un moment de cumpănă pentru sistemul educațional: debutul pandemiei. De aproape doi ani, el predă istoria la Gimnaziul „Decebal” din capi­tală. Deși încă la început de cale a înțeles că motivația sa depinde de feedback-ul pe care îl primește de la discipolii săi. „Cel mai mult con­tează pentru mine atunci când, la sfârșitul lecției, se apropie elevii și îmi spun că lecția a fost interesan­tă și îmi mulțumesc. Iată asta mă face să continuu în fiecare zi cu o nouă energie. Elevii sunt cei care mă motivează. Aici aș putea face comparație cu viața unui actor, care trăiește pentru spectatori. Iar profesorul trăiește pentru elevi. De obicei, la început de an, întreb ele­vii cum ar vrea ei să fie lecțiile și în­cerc pe parcursul anului să țin cont de asta. Venirea mea în această funcție a coincis cu începutul pan­demiei. A fost o perioadă destul de dificilă. Lecțiile online au fost com­plicate, pentru că lipsește reacția elevilor. Îmi place să comunic cu elevii, să le adresez întrebări”, ni se destăinuie tânărul profesor.

Potrivit Federației Sindicale a Educației și Științei, în instituțiile de învățământ din R. Moldova ac­tivează aproximativ 50 de mii de pedagogi, 18 la sută dintre aceștia fiind bărbați. Ar mai fi nevoie de încă 1800 de profesori, susține președintele federației, Ghenadie Donos. „Au și profesorii o atribuție la rezolvarea problemelor legate de pandemie prin faptul că se prezin­tă la serviciu în mod  conștiincios. Își îndeplinesc obligațiile, în ciuda riscurilor la care se expun, sunt niște acte de eroism atât din par­tea medicilor, cât și a profesorilor”, a menționat Ghenadie Donos.

Ziua Mondială a Profesorilor a fost marcată pe 5 octombrie, săr­bătoarea fiind instituită oficial de către ONU în 1994. Câștigul sa­larial mediu lunar a fost de puțin peste 7 mii de lei. Fiecare al 10-lea profesor are vârsta de până la 30 de ani, pe când fiecare al 5-lea are peste 60 de ani.