Iuri Modnikov: „Important e să funcționeze parcul auto. Şi să fie pace”

Foto: arhivă personală

Mulţi angajaţi ai Parcului de autobuze al oraşului Chişinău au o vechime mare de muncă. Sunt şi dintre acei care şi-au dedicat toată viaţa acestei întreprinderi. Printre ei este şi Iuri Modnikov, care s-a angajat aici imediat după absolvirea școlii profesionale. Adică acum 26 de ani. El a prins şi vremurile sovietice, când parcul o ducea foarte bine, şi perioade mai grele, anii 90, când destră­marea URSS şi declinul economic au avut urmări catastrofale nu doar pentru întreprindere, dar şi pentru întreaga ţară. Acum, sus­ţine el, condiţiile de muncă sunt mult mai bune decât în ultimul deceniu al secolului XX, cu toate că nu se compară cu primii lui ani de activitate, sfârşitul anilor 80. Totuşi, Iuri niciodată nu s-a gân­dit să-şi schimbe locul de mun­că. Nici acum nu are de gând s-o facă. Şi pentru asta el are o serie de argumente.

Iuri Modnikov este meşter lăcă­tuş, considerat un lucrător excelent. El repară autobuze de orice marcă. Pentru că este un muncitor cu expe­rienţă, îi sunt încredinţate mașinile cu cele mai complicate defecţiuni. Dat fiind că toate mijloacele auto din parc sunt învechite, Iuri are un front mare de muncă. Şi responsabilitatea este la fel de mare. Pentru că anume de el depinde pe cât de „vioi” vor alerga au­tobuzele uzate pe drumurile capitalei şi din suburbii. Însă nu toate depind de iscusinţa lăcătuşului, chiar dacă el este unul foarte experimentat şi talen­tat.

„Mult depinde şi de numărul ieşiri­lor autobuzului pe rută, de itinerarul pe care-l are, de condiţiile meteoro­logice. Vara, mai treacă-meargă, dar iarna avem foarte multe maşini de­fectate. Câte reparăm pe zi? Nu le-am numărat. Poate 10, în funcţie de ce re­paraţie necesită”, spune meşterul.

Lui Iuri Modnikov îi sunt încredinţate cele mai complicate lucrări de reparaţie a autobuzelor

Iuri a studiat meseria de lăcătuş la Şcoala profesională tehnică nr. 2 din Chişinău. A făcut practica la Chişinău şi Moscova. După absolvire a făcut ar­mata, apoi jumătate de an a lucrat pe post de lăcătuş la o organizaţie, acum nici nu-şi mai aminteşte denumirea. Iar în ”89 s-a angajat la Parcul de au­tobuze.

„Sigur, e o diferenţă faţă de timpu­rile sovietice şi la capitolul asigura­re cu instrumente, şi la condiţiile de muncă. Mai înainte, fiecare pavilion era încălzit cu aer fierbinte, iarna pu­team lucra în cămaşă. Acum, parcul auto nu are posibilitatea să ne asigure cu căldură atât de bine. Ne confor­măm situaţiei. Dar avem şi privilegii. Întreprinderea este de stat, aşa că aici ni se respectă drepturile, de exemplu, regimul de muncă, sindicatele au grijă de asta. Anul trecut mi-au achitat bi­letul de odihnă la sanatoriul „Codru” din Hârjauca, unde am făcut un curs de tratament al articulaţiilor. Condiţi­ile au fost destul de bune”.

Secretul fidelităţii

Profesia de lăcătuş este foarte că­utată. Însă, după angajarea la Parcul auto, Iuri Modnikov nici măcar o dată nu s-a gândit să-şi caute alt loc de muncă. Într-atât s-a ataşat de colec­tiv, încât, la întrebarea mea de ce nu a vrut să plece, pentru întâia oară a re­flectat serios asupra acestui lucru.

„Poate că nu au existat alte varian­te, poate că eu nu am căutat. M-am obişnuit. Cu această muncă, cu acest parc, cu aceşti oameni. Experienţa de muncă într-un singur loc şi atitudinea bună înseamnă mult. Dacă e să mergi în altă parte, iarăși trebuie să te de­prinzi cu colectivul, să te afirmi, să-ţi demonstrezi capacităţile. Aici toți mă cunosc de mulţi ani, şi atitudinea este alta”.

„Cu alte cuvinte, totul este previ­zibil”, a concluzionat Iuri. Important este să nu ne închidă întreprinderea, pentru că situaţia din ţară este com­plicată şi parcul simte o insuficienţă acută de mijloace de transport, aces­tea sunt uzate aproape în totalitate. Mi-ar plăcea ca parcul să fie reabilitat şi să devină cum a fost cândva, cu au­tobuze noi şi de calitate. Iar în viaţă am o singură dorinţă, să fie pace pe pământ”.