Interdicţia ardeziei – nu se prevede mare agitație

Foto: unimedia.info

Ministerul Mediului din Republica Moldova a reluat discuţiile asupra proiectului de lege privind interdicţia utilizării azbestului şi a materiale­lor care îl conţin. Acest mineral este folosit în cele mai diverse domenii, inclusiv în construcţii. Dacă e să vorbim despre aplicarea lui concretă, azbestul se conţine, să zicem, în foile de ardezie cu care sunt acoperite casele, în ţevile din sistemele de ventilare, din conductele de termoficare, de apă şi canalizare. În toată lumea, azbestul a fost declarat un material cancerigen, care afectează grav sănătatea oamenilor. Vor fi oare acoperi­te clădirile cu alt material în cazul interdicţiei azbestului şi a materialelor ce conţin azbest? De ce a apărut acest proiect de lege şi de ce anume acum au fost reluate discuţiile asupra lui, dacă acesta a fost elaborat acum doi ani? Am încercat să aflăm răspunsuri la aceste întrebări la ministerul de profil şi la Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova.

În conformitate cu directivele UE

Primele tentative de interdicţie a azbes­tului şi materialelor ce conţin azbest au fost întreprinse prin anii 70 ai secolului trecut. Încă de pe atunci se ştia cât de periculos este acesta pentru sănătatea oamenilor şi mediul ambiant. Cât priveşte iniţiativa actuală, ea este dictată de semnarea de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu UE.

„Acum, aprobarea interdicţiei asupra az­bestului şi materialelor ce conţin azbest este de datoria noastră”, spune Gheorghe Burbu­lea, șef-adjunct al Inspectoratului Muncii a Sindicatelor. Conform Planului de armoni­zare a legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene, noi suntem obligaţi să aducem actele noastre normative în conformitate cu rigorile UE. De planul respectiv ţine şi direc­tiva privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la lo­cul de muncă. Este una din cele 25 de directi­ve ce ţin de protecţia muncii şi care ne obligă să modificăm şi să completăm legile noastre în conformitate cu cele comunitare”.

Importatorii de ardezie pot aduce materiale mai ieftine pentru acoperișurile caselor

Potrivit lui Burbulea, la noi azbestul este produs la Combinatul de ciment şi ardezie de la Râbniţa şi se utilizează la producţia ardeziei. Tot la această întreprindere există o secţie care produce ţevi pentru sistemele de ventilare, de irigare. „Ştiam cât de peri­culoasă este această substanţă, ea pătrunde în plămâni şi provoacă cancerul. Când efec­tuam verificări la întreprindere, foloseam tot timpul, la fel ca şi muncitorii de aici, mijloace individuale de protecţie – mască, ochelari, căşti”,  îşi aminteşte adjunctul şe­fului Inspectoratului Muncii al Sindicatelor. Apropo, acolo munceau şi femei. Fiindcă era un proces periculos, încercam să scutim femeile de munca în condiţii nocive, dar ele refuzau pentru că nu voiau să piardă supli­mentele salariale”.

Cea de-a treia tentativă

Proiectul de lege privind interdicţia az­bestului şi a materialelor ce conţin azbest a fost elaborat acum doi ani, acesta fiind supus dezbaterilor la şedinţele de guvern, dar apoi nu s-a trecut de discuţiile în cadrul comisiilor parlamentare. Potrivit Svetlanei Bolocan, şefa Direcţiei prevenirea poluării și gestionarea deşeurilor de la Ministerul Mediului, proiectul de lege a fost remis de trei ori ministerului din cauza remanierilor guvernamentale.

„De fiecare dată, după instituirea unui nou guvern, procedura de înaintare se de­clanşează din nou. Aşa prevede legea”, sus­ţine ea. Dacă s-a schimbat Guvernul, docu­mentul este remis instanţelor şi instituţiilor care l-au elaborat, după care totul se întâm­plă conform schemei stabilite – coordonarea cu diverse ministere, examinarea la şedinţa guvernului, apoi discuţiile în cadrul comisii­lor parlamentare şi doar după asta în plenul parlamentului. De fiecare se efectuează un volum enorm de muncă. Este a treia oară când reanimăm acest proces”.

Svetlana Bolocan este sigură ca aprobarea proiectului de lege care interzise asbestul și materiale ce conțin azbest nu va avea vreun impact economic important. Producătorii sunt la curent despre pericolul acestui pro­dus, de altfel, la fel ca și antreprenorii care-l importă. Anterior, ardezia era considerată unul dintre cele mai ieftine materiale pen­tru acoperișuri, însă în prezent a apărut o sumedenie de substituenți comparabili ca preț, dar care prezintă mai puține riscuri de sănătate și mediu, bunăoară, țigla metalică. Există și alte opțiuni mai ieftine și inofensive pentru acoperișuri.

„Prin interdicții nu vom crea o criză sau un boom pe piață. Importatorii sunt la cu­rent despre alternativele existente, ei se pot reorienta lesne spre furnizarea altor mate­riale. Cu atât mai mult cu cât legea prevede o perioadă de tranziție de un an, perioadă în care furnizorul poate utiliza stocurile, or această perioadă este suficientă pentru a co­mercializa produsele rămase în depozite și să lanseze livrările unui produs nou”, mai spu­ne Svetlana Bolocan.

Măsuri de protecție

Potrivit șefei de direcție, de asemenea, le­gea nu-i obligă pe proprietarii caselor acope­rite cu ardezie să schimbe acoperișul imediat după aprobarea interdicției de către legisla­tor.

„Locatarii și proprietarii caselor sunt în drept să decidă singuri când urmează a fi schimbat acoperișul. Dacă foile de ardezie sunt întregi, ele nu prezintă riscuri, ne asigu­ră ea. Pe când pentru edificiile noi deja sunt utilizate acoperișuri din materiale moderne și de o calitate mai înaltă. Cel mai important lucru este să conștientizăm că la sfărâma­rea ardeziei sau când apare necesitatea de a o procesa sau reutiliza apar riscuri pen­tru sănătate și mediu. Este un produs foar­te periculos, un fir de praf sau o fibră care se conține în ardezie sunt cancerigene. Iată de ce în astfel de situații trebuie respectate normele de securitate. Este interzis catego­ric să fie aruncată ardezia. Aceasta urmează a si stocată temporar într-un loc, după care ne vom adresa organelor de resort care o vor casa și acoperi cu ciment, pentru ca materi­alul respectiv să nu se răspândească în me­diu. Însă toate acestea rămân la discreția și responsabilitatea fiecărei persoane. Dacă nu vom face acest lucru, materialul poate ajun­ge în sol, în apele freatice. După care vom fi uimiți că cineva s-a îmbolnăvit de cancer, deși neam din neamul lui nu a suferit de o astfel de maladie”.

Deocamdată, în Moldova nu există plat­forme de stocare a deșeurilor chimice, to­xice și periculoase. Însă, ne spune expertul, nu fiecare țară își poate permite astfel de depozite. Unde mai pui că acestea nu sunt întotdeauna și oportune, deoarece astfel de proiecte sunt destul de costisitoare.

„Diferite țări decid în mod independent dacă vor construi astfel de platforme, de­ciziile sunt luate în funcție de necesități, menționează Svetlana Bolocan. Unele state sunt poziționate în așa fel, încât pot oferi altor țări servicii de stocare (provizorie sau permanentă) a substanțelor periculoase, fă­când și un ban din asta. În România, bună­oară, unde sunt mai multe oportunități de dezvoltare industrială, un depozit de acest gen a fost deschis abia acum un an sau doi. În plus, la noi în țară majoritatea proceselor de producere nu au drept finalitate produce­rea de deșeuri toxice. Cu atât mai mult cu cât întreprinderile sunt responsabile de casarea deșeurilor”.

În cazul conductelor pentru rețelele de termoficare, aprovizionare cu apă și cele de canalizare, care conțin azbest, problema este soluționată grație implementării unor pro­iecte investiționale.

„Autorii elaborează un plan de acțiuni pri­vind eliminarea din sisteme a construcțiilor ce conțin azbest și conservarea acestora prin acoperire cu o peliculă specială ori prin ci­mentare, pentru a nu fi utilizate în alte sco­puri. Este identificat locul unde acestea pot fi îngropate până la apariția unei oportunități de stocare pe un teren special. Locul respec­tiv este marcat, luat în evidență și verificat”, ne mai spune Svetlana Bolocan.