Foto: Ghenadie Zlatin
De Ziua Mondială a Culturii am mers într-un adevărat rai al obiectelor vechi. Pentru artistul plastic Gheorghe Oprea arta este izvor de lumină. Se gândeşte la picturile sale permanent: la cele pictate deja sau la ce are de gând să picteze.
O încăpere ce aduce a timpuri străvechi, decorată cu multe obiecte ale căror nume nu le mai cunosc contemporanii. O muzică lentă fredonată la un aparat de radio vechi. În această atmosferă am găsit atelierul maestrului de artă Gheorghe Oprea.
Foto: Ghenadie Zlatin
Multe lucruri din această încăpere au fost luate din podul casei părinteşti. „Toate aceste obiecte au pentru mine o valoare sentimentală aparte. Multe aparţin spaţiului rustic de unde mi se trag rădăcinile”, povesteşte Gheorghe Oprea. Atelierul ai cărui pereţi se rup deja de greutatea exponatelor vechi de zeci sau chiar sute de ani, este locul de refugiu al maestrului. Multe din aceste exponate le-a adunat singur, altele i-au fost dăruite, unele profesia l-a impus să le colecţioneze. Şi asta deoarece cel care le colecţionează este responsabil şi de secţia de expoziţii a Muzeului de Artă. Aici la muzeu, Gheorghe Oprea munceşte de 40 de ani. „Nu socot că este bine să-ţi schimbi foarte des locul de muncă. Da, am avut toată viaţa un salariu foarte mic şi acum îl am. Chiar unii paznici au salarii mai mari ca mine. Dar ce să faci, asta este soarta oamenilor de artă. Frumosul şi creaţia cer sacrificii mari”, a menţionat artistul plastic. Se mai plânge de faptul că cifrele din facturile pentru serviciile comunale sunt foarte mari, iar din marea-i pasiune pentru frumos, nu le poate achita. „Trebuie să muncim în alte părţi pentru salariu, pentru un trai decent. Din păcate, vocaţia şi pasiunea noastră suntem nevoiţi să o lăsăm pe locul secund”, se confesează Gheorghe Oprea.
 |
O zi a culturii trebuie sărbătorită în fiece zi… |
Ziua Mondială a Culturii l-a găsit perpetuând aceiaşi veşnică cultură. L-a găsit pictând. Pe lângă colecţia de lucruri antice, Gheorghe Oprea pictează. Acesta a practicat de-a lungul anilor o pictură în cheie realistă, iar de la vârsta de 60 de ani, face o pictură abstractă. „Abstracţionismul este ultima oprire a artei plastice şi eu am hotărât să mă opresc aici. Chiar dacă societatea noastră este departe de arta veritabilă”, ne mărturiseşte Gheorghe Oprea. Pune mult suflet atunci când pictează şi susţine că frumosului trebuie să-i dai timp. „ Primul tablou l-am pictat timp de doi ani, al doilea mi-a luat un an, restul deja mai puţin timp. Este necesar să mesteci o tonă de vopsea ca până la urmă să faci un tablou chiar şi în jumătate de oră”, se confesează pictorul. Nu prea l-a bucurat sărbătoarea culturii fiindcă, spune artistul plastic, o zi a culturii trebuie sărbătorită în fiece zi. „Noi suntem la un nivel înalt de calitate a culturii. Avem oameni ai culturii foarte puternici. Păcat însă că nu avem protecţie şi sprijinul necesar”, cu vădită indignare ne povesteşte Gheorghe Oprea. „La noi arta este lăsată pe umerii celui care o practică. Vrei să fii artist – fii, dar mai bine să nu fii”, a mai adăugat pictorul. Şi asta chiar dacă recunoaşte că în ziua de azi un pictor are tot orizontul pentru a-şi exprima valorile sale culturale. Gheorghe Oprea are în palmaresul său peste 300 de tablouri. A mai vândut din ele însă, zice artistul, că acum pictura nu se caută. „Sărăcia din ţara noastră nu permite oamenilor să-şi procure tablouri. Cu toate că în atelierele noastre zac opere de artă care vor costa poate vreodată milioane. Pentru că nu sunt mai prejos decât picturile impresioniştilor francezi, de exemplu”, a subliniat Gheorghe Oprea. Că tot veni vorba mai sus despre Ziua Mondială a Culturii, maestrul plastic a îndemnat oligarhii Republicii Moldova să procure măcar câte un tablou celor dragi. „Eu înţeleg că nu toţi înţeleg pictura abstractă, dar măcar oamenii bogaţi din ţara noastră ar putea să consulte vreun critic de artă care să le explice sensul profund al acestor lucrări”, a mai adăugat Gheorghe Oprea.
Foto: Ghenadie Zlatin
Creează acolo unde locuieşte, astfel simte propriul univers
De mai bine de 15 ani, artistul plastic Gheorghe Oprea locuieşte în atelierul unde prind viaţă toate lucrările sale. Şi nu este singur. Fiul său de cinci ani, George şi soţia sa Angela sunt alături de el în orice clipă. „Familia mea îmi dă puterea necesară de a crea frumosul, ei sunt inspiraţia mea”, se confesează maestrul. Mai mult, acesta spune că pentru un pictor nu există o locuinţă mai bună decât propriul atelier. „Toată viaţa am emigrat dintr-un atelier în altul, până am ajuns aici”, menţionează Gheorghe Oprea. Conştientă însă de unele aspecte, familia lui Gheorghe Oprea se va muta în curând într-un apartament. Chiar şi aşa, Gheorghe Oprea spune că este mai mult decât convins că fiului său Georgel nicăieri nu îi va fi mai bine ca în atelierul tatălui. Şi asta deoarece George cel mic, ştie deja să joace culorile pe hârtie chiar la măsuţa unde pictează tatăl său. „Uneori strâng tot ce este în jurul său şi îi las doar acuarela şi hârtia, că de altfel îmi pictează tot laolaltă”, ne povesteşte pictorul. În atelierul domnului Oprea mai găsim şi o impresionantă bibliotecă de cărţi, toate de artă plastică. „Am început să le achiziţionez când s-a destrămat Uniunea Sovietică. Le-am analizat şi studiat pe toate. Mereu am tins să cunosc tacticile de pictură a artiştilor de peste hotarele ţării noastre”, a menţionat maestrul. Mai mult, creaţiile unor artişti plastici europeni l-au inspirat. Gheorghe Oprea nu se dedică doar eului personal şi lucrărilor sale. Aşa se face că în calitatea sa de maestru în arte, artist plastic şi muzeograf, prin efortul dumnealui, o parte considerabilă din opera membrilor Uniunii Artiştilor Plastici de ieri şi de azi a fost pusă în valoare în oraşul Chişinău, prin expoziţii ambulante, în diverse localităţi ale R. Moldova, dar şi peste hotarele acesteia.
Foto: Ghenadie Zlatin
Săptămânalul „Vocea poporului” felicită toţi oamenii culturii din ţara noastră, dorindu-le multă inspiraţie şi culoare în viaţa lor artistică.
