Ana Selina: „Fondul locativ, învăluit de mucegaiul nepăsării”

Foto: vocea.md

Interviu cu Ana Selina, preşedinta Comitetului Republican al Sindicatului Lucrătorilor din Sfera Deservirii Sociale şi Producerii de Mărfuri „SINDINDCOMSERVICE”

– Nu demult, Dorin Chirtoacă, primarul general al Chişinăului, a recunoscut drept unul dintre cele mai mari eşecuri ale lui: ra­tarea restructurării gospodăriei locativ-comunale, care a ajuns într-un hal fără de hal. Care e si­tuaţia la nivelul ţării?

– De bună seamă, starea fondului loca­tiv al ţări este în continuă degradare. Se poate spune că a atins punctul critic. Un sfert de milion de cetăţeni locuiesc în case cu termen de uzură fizică depăşit. Doar în capitală, 540 de blocuri de locuințe au atins termenul limită de exploatare. Peste jumătate din casele cu multe etaje sunt locuite de mai bine de 35 de ani, acestea niciodată nu au fost reparate capital. Nici nu este de-a mirării, deoarece, deocamda­tă, nu există o politică de stat în privinţa întreţinerii şi dezvoltării fondului locativ. Niciodată, în bugetul de stat nu au fost prevăzute alocaţii în acest scop. Cam 30% din blocurile din Chişinău au nevoie de reparaţia acoperişurilor, iar 60 la sută din numărul total al acestora necesită schim­barea reţelelor inginereşti locale.

– Cum a fost posibil ca fondul lo­cativ al ţării să fie învăluit de mu­cegaiul nepăsării?

– Dezvoltarea fondului locativ al ţării este frânată de existenţa unor probleme grave. Dar, cea mai mare dintre acestea o reprezintă lipsa unei structuri centrale de gestionare a sferei respective. Nu există o politică a statului privind dezvoltarea gos­podăriei locativ-comunale în ansamblu, domeniu care vizează practic viaţa fiecăru­ia dintre noi cât trăieşte. Din 1997, când a fost lichidat ministerul de resort, nu a fost creată o structură a administraţiei publice centrale care s-ar ocupa de soluţionarea problemelor gospodăriei locativ-comuna­le. Dacă examinăm conţinutul strategiilor de dezvoltare a ţării elaborate până acum, vedem lipsa totală a perspectivelor gos­podăriei locativ-comunale, precum starea fondului locativ, alimentarea cu apă şi canalizare (deşi în decembrie 2013 a fost adoptată o lege nu tocmai perfectă în acest sens), ca să nu mai vorbim de aspecte ce ţin de evacuarea resturilor managere, dez­voltarea teritoriului din jurul caselor etc.

– Cine este responsabilul nemijlo­cit de starea gospodăriei locativ-comunale?

– Tocmai aici este buba. Deşi avem în ţară trei ministere, activităţile cărora au tangenţe cu funcţionarea sferei locativ-co­munale – Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, Ministerul Mediului şi Ministerul Economiei – efectiv, nici unul dintre acestea nu are o implicare directă, totală în ce priveşte gestionarea acestui domeniu. Aceasta, în ciuda faptului că gospodăria locativ-comunală constituie un domeniu extrem de vast prin amploa­rea reţelelor inginereşti, prin complexita­tea renovării fondurilor de bază, reprezin­tă o treime din fondurile fixe ale ţării, prin importanţa socială majoră pentru viaţa oamenilor.

– În caz că ai o problemă cu robi­netul din apartament sau nu ţi se calculează corect facturile pentru serviciile comunale, nici nu ştii cui să te adresezi. Administra­torul blocului te trimite la „Apă Canal”, iar funcţionarii acestei întreprinderi se ascund după di­ferite regulamente, acte norma­tive, hotărâri de guvern, legi. De unde atâta bătaie de joc faţă de proprietarul locuinţei?

– Nu există o abordare unică ce ar deli­mita funcţiile, obligaţiile tuturor celor care prestează servicii în sfera locativ-comuna­lă. Mulţi ani s-a elaborat proiectul nou­lui Cod cu privire la locuinţe. Nemijlocit, sindicatele au participat în mod activ la discutarea acestui document, au înaintat propuneri, soluţii privind îmbunătăţirea conţinutului lui, care nu au fost examina­te. Într-un final, anul trecut, Parlamentul a aprobat proiectul legii respective conce­pute de Guvern şi urma să fie promulgat de către preşedintele ţării pe parcursul a şase luni după votare de către deputaţi. Însă Codul cu privire la locuinţe nu a fost promulgat de către preşedinte. În conse­cinţă, actul legislativ cu pricina nu a fost publicat în „Monitorul Oficial”. Drept ur­mare, noul Cod cu privire la locuinţe, chiar dacă este aprobat, nu are putere de lege. În această situaţie delicată, este imposibil de a opera modificări, completări în actele normative şi legislative „prăfuite”, care re­glementează activitatea sferei respective.

– Care sunt implicaţiile tergiver­sării punerii în aplicare a noului Cod cu privire la locuinţe?

– Este regretabilă tărăgănarea punerii în aplicare a noului Cod cu privire la locu­inţe, deoarece se impune imperios nevoia de a revizui în mod fundamental Legea privatizării fondului de locuinţe, care pro­voacă un haos total în acest domeniu. Or, actul legislativ în cauză a fost adoptat încă în anul 1993, în timp ce principiile eco­nomiei de piaţă dictează în mod presant modificări, abordări conceptuale radicale. Se vorbeşte că astăzi 90 la sută din fondul locativ este privatizat. Însă, cu adevărat, nu există o analiză minuţioasă care să ar­gumenteze volumul investiţiilor în fondul locativ public, ponderea alocaţiilor pro­prietarilor de locuinţe. Această lacuna re­prezintă una dintre principalele deficienţe în sfera respectivă.

Foto: worldpress.com

În lipsa unui nou Cod cu privire la lo­cuinţe, nu mai sunt actuale nici prevede­rile regulamentelor întreprinderilor mu­nicipale de gestionare a fondului locativ. Doar în capitală avem 28 de asemenea unităţi de administrare a fondului locativ. În acelaşi timp, există 390 de asociaţii de proprietari de locuinţe privatizate, 399 de blocuri de locuințe departamentale şi 370 de case ale cooperativelor de construcţie a locuinţelor. Cum au fost fondate aceste asociaţii, cine a dirijat procesul de forma­re a lor? Proprietarii de apartamente nici nu au apucat să conştientizeze adevărul că, de fapt, asociaţia de proprietari de lo­cuinţe privatizate tocmai are menirea de a administra fondul locativ cu participarea lor nemijlocită, adică să repare la timp blocurile de locuințe, să le întreţină într-o stare tehnică adecvată. Se ajunge la aceas­tă constatare tristă, deoarece la conduce­rea respectivelor asociaţii ajung persoane incompetente.

– Haideţi să fim de acord! Locata­rii, proprietarii de apartamente sunt adesea nepăsători faţă de starea reţelelor inginereşti din subsoluri, a palierului, scării blo­cului pe care le transformă în gu­noişti.

– Cu adevărat, proprietarii apartamen­telor privatizate sunt învinuiţi de faptul că manifestă lipsă de responsabilitate pen­tru întreţinerea şi exploatarea blocurilor de locuințe. De ce se ajunge până aici? Deoarece nu există un mecanism care ar obliga asociaţiile de proprietari de locuin­ţe privatizate, întreprinderile municipale să-şi facă datoria. Trebuie să funcţioneze un mecanism administrativ în ce priveşte stabilirea unor reguli unice de întreţinere a fondului locativ. Atunci va fi cu putinţă de a cere socoteală de la administraţia pu­blică locală, de la asociaţii şi întreprinderi municipale de exploatare a fondului loca­tiv pentru starea blocurilor de locuințe. Sunt de părere că fără un instrument de participare a proprietarilor de locuinţe la gestionarea fondului locativ este cu nepu­tinţă de a schimba ceva în administrarea sferei date.

– Credeţi că dacă ar fi pus în apli­care noul Cod cu privire la locu­inţe, fondul locativ al ţării ar fi salvat de la ruinare?

– Desigur, nu. Or, după publicarea Co­dului cu privire la locuinţe se impune ela­borarea şi implementarea mecanismului de gestionare a fondului locativ de către asociaţii. De asemenea, în mod urgent trebuie abordată problema co-finanţării acestuia din bugetul local, locatarii trebu­ie convinși să participe la finanţarea fon­dului locativ. Prin urmare, fără rezolvarea acestor probleme fondul locativ al ţării va continua să degradeze. Trebuie să fie clar că doar prin adoptarea noului Cod cu pri­vire la locuinţe nu se vor soluţiona proble­mele sferei locativ-comunale. Este nevoie de un mecanism de stat pentru gestiona­rea acestui domeniu.