Fișa de post și raporturile de serviciu

Vă rugăm să ne spuneți în ce măsură legislația recunoaște așa-zisa „Fișă de post” sau în ce cazuri se aplică acest do­cument? Angajatorul are dreptul să impună salariatul să semneze fișa de post?

Simion Ciobanu, președinte al Consiliului Sindical din cadrul IP „Teleradio-Moldova”

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Legislația națională admite noțiunea de „Fișă de post” cu anu­mite particularități ale aplicării acesteia. În contextul întrebării adresate, urmează să ne referim la unele aspecte ale cadrului le­gal cu privire la reglementarea raporturilor de serviciu și a rapor­turilor de muncă.

Și anume. Raporturile de serviciu care implică aplicarea fișei de post, constituie obiectivul principal al reglementărilor Legii nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public (Legea 158/2008). Or, această lege consti­tuie cadrul legal care reglementează regimul general al funcției publice, statutul funcționarului public, raporturile juridice dintre funcționarii publici și autoritățile publice (raporturi de serviciu), precum și alte raporturi ce decurg din legea respectivă.

Din motive de claritate, menționăm că funcționar public este persoană fizică numită, în condițiile Legii 158/2008, într-o funcție publică. Funcția publică constituie ansamblul atribuțiilor și al obligațiilor stabilite în temeiul legii, în scopul realizării preroga­tivelor de putere publică. Aceeași lege definește noțiunea de au­toritate publică vizând orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.

Fișa postului este actul juridic în care se stipulează scopul ge­neral, sarcinile de bază, împuternicirile și responsabilitățile speci­fice funcției publice, precum și cerințele fată de titularul acestei funcții. Fișa postului se elaborează pentru fiecare funcție publică. Introducerea în fișa postului a sarcinilor care nu țin de specificul autorității publice și/sau a subdiviziunii structurale din care face parte funcția publică respectivă este interzisă. Cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Cu referire la fișa postului, Legea 158/2008 dispune că: funcționarul public are dreptul să-și cunoască drepturile și atribuțiile stipulate în fișa postului; autoritatea publică poate stabili cerințe specifice care se referă la specialitatea studiilor, abilități profesi­onale necesare pentru exercitarea funcției publice, acestea fiind stipulate în fișa postului aferentă funcției publice și altele.

Raporturile de serviciu apar în baza actului administrativ de numire în funcția publică, emis în condițiile Legii 158/2008. La actul administrativ de numire se anexează fișa postului de care funcționarul public a luat cunoștință sub semnătură odată cu ac­tul administrativ de numire.

În ceea ce privește aspectele raporturilor de muncă, acestea constituie obiectul principal al reglementărilor din Codul muncii, care nu admite noțiunea de „fișa postului”. Cu alte cuvinte, în ma­teria raporturilor de muncă (individuale și colective) nu se aplică fișa de post. Prin urmare, angajatorul nu are dreptul să propună sau să oblige salariatul să semneze fișa de post. În caz contrar, aceasta ar constitui o încălcare a legislației privind reglementarea raporturilor de muncă.

Drepturile și obligațiile salariatului, în materia raporturilor de muncă, sunt determinate prin negocieri, adică prin acordul părților. Angajarea în câmpul muncii se face nu prin act admi­nistrativ, dar prin încheierea contractului individual de muncă în conformitate cu prevederile Codului muncii.

Litigiile individuale și conflictele colective de muncă se soluționează prin intermediul organelor de jurisdicție a muncii și anu­me, de comisiile de conciliere (organe extrajudiciare) și instanțele de judecată.