Eschivarea de la plata salariului, încălcare a legislaţiei muncii

Foto: ualg.pt

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Eschivarea de la plata salariului, încălcare a legislaţiei muncii 

Din întrebare nu este clar despre ce muncă este vorba, dacă a fost efectuată în temeiul unui contract individual de muncă sau în baza unui alt tip de contract, de exemplu, de prestări servicii etc. De asemenea, nu este specificat statutul juridic al persoanei care nu vrea să achite plata, adică are calitatea de angajator sau de antreprenor.

În cazul în care a fost încheiat un contract individual de mun­că în urma înţelegerii dintre salariat şi angajator, prin care pri­mul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie etc., iar cel din urmă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de contract, precum şi să achite la timp şi integral salariul, se poate vorbi despre existenţa raporturilor de muncă reglementate de Codul muncii. Alta este situaţia dacă a fost încheiat un contract de antrepriză sau de prestări servicii, şi nu unul individual de muncă.

Dacă este vorba despre prestarea unei munci în temeiul unui contract individual de muncă, trebuie să cunoaşteţi următoarele lucruri. Plata integrală şi la timp a salariului constituie o obliga­ţie a angajatorului. În acelaşi timp, achitarea la timp şi integra­lă a salariului este un drept al salariatului, iar ignorarea acestei norme este calificată drept o încălcare nu numai a drepturilor salariatului, dar şi a legislaţiei muncii.

Mai mult, orice divergenţă dintre salariat şi angajator care decurge din raporturile individuale de muncă, inclusiv neachi­tarea la timp şi integrală a salariului, este considerată, potrivit art. 354 din Codul muncii, litigiu individual de muncă. În aseme­nea caz, salariatul înaintează o cerere scrisă angajatorului, care, la rândul său, potrivit art. 332 din Codul muncii, este obligat să o înregistreze, să o examineze şi să emită ordinul corespunzător în termen de 10 zile calendaristice de la ziua înregistrării acesteia, aducându-l la cunoştinţă salariatului sub semnătură.

Dacă salariatul nu este de acord cu prevederile ordinului sau dacă acesta nu a fost emis în termen de 10 zile calendaristice, angajatul este în drept să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată pentru soluţionarea litigiului individual de muncă, conform art. 355-356 din Codul muncii.

În altă ordine de idei, retribuirea muncii, inclusiv plata la timp şi integrală a salariului, constituie obiect al controalelor de stat, care sunt efectuate de Inspectoratul de Stat al Muncii. Prin urmare, salariatul este în drept, de asemenea, să se adreseze acestei instituţii.

În cazul în care munca a fost efectuată în temeiul unui alt tip de contract, problema poate fi soluţionată în conformitate cu prevederile legislaţiei civile, inclusiv în instanţa de judecată.