Dragă redacție, recent, am citit cu mult interes, în săptămânalul „Vocea poporului”, răspunsul la întrebarea unui cititor despre perioadele de timp care se includ în durata normală a timpului de muncă. Vă adresez și eu o întrebare, la care rog răspuns prin intermediul ziarului sindicatelor. Care sunt condițiile și categoriile de salariați pentru care angajatorul poate sau este obligat să stabilească o durată redusă a timpului de muncă? Cum se plătește munca acestor categorii de salariați?
Cu respect, Boris Buga, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Durata redusă a timpului de muncă, potrivit art. 96 alin. (1) din Codul muncii, este prevăzută pentru anumite categorii de salariați, în funcție de vârstă, de starea sănătății, de condițiile de muncă și de alte circumstanțe, în conformitate cu legislația în vigoare și contractul individual de muncă.
Durata redusă a timpului de muncă stabilită prin lege are un caracter obligatoriu pentru angajator și constituie o garanție juridică pentru salariat, având drept scop asigurarea unui nivel adecvat de protecție a muncii, ținându-se cont de condițiile și caracterul activității de muncă.
În acest sens, art. 96 alin.(2) din Codul muncii stabilește principalele categorii de salariați pentru care legea prevede durata săptămânală redusă a timpului de muncă. Printre aceste categorii se numără două grupuri de vârstă ale minorilor (de la 15 la 16 ani, pentru care durata săptămânală redusă constituie 24 de ore, și de la 16 la 18 ani, cu durata săptămânală de 35 de ore) și salariații care activează în condiții de muncă vătămătoare, conform nomenclatorului aprobat de Guvern.
Durata redusă a timpului de muncă poate fi stabilită și de către părți prin negocieri individuale
Important de menționat că, în temeiul art. 96 alin. (1) din Codul muncii, durata redusă a timpului de muncă poate fi stabilită și prin contractul individual de muncă, adică de către părți prin negocieri individuale.
La elaborarea unor astfel de reglementări contractuale (stabilite prin contractul individual de muncă), urmează să se țină cont de prevederile art. 49 alin. (3) din Codul muncii, potrivit cărora este interzisă stabilirea pentru salariat, prin contractul individual de muncă, a unor condiții sub nivelul celor prevăzute de actele normative în vigoare, de convențiile colective și de contractul colectiv de muncă.
O categorie de salariați pentru care stabilirea duratei reduse a timpului de muncă are un caracter obligatoriu pentru angajator, este prevăzută la art. 96 alin. (3) din Codul muncii. Astfel, norma dată dispune că, pentru anumite categorii de salariați a căror muncă implică un efort intelectual și psiho-emoţional sporit, durata timpului de muncă se stabilește de Guvern și nu poate depăși 35 de ore pe săptămână.
La această categorie de salariați, a căror muncă implică un efort intelectual și psiho-emoţional sporit, sunt raportate persoanele din corpul profesoral al instituțiilor de învățământ universitar a căror durată săptămânală a timpului de muncă constituie 35 de ore, cadrele didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar, secundar profesional și mediu de specialitate, a căror sarcină pedagogică săptămânală constituie de la 18 până la 35 de ore, medicii și personalul medical mediu de specialitate, a căror săptămână de muncă constituie de la 30 până la 35 de ore (pct. 13 al Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1254 din 15 noiembrie 2004).
Pentru persoanele cu dizabilități severe și accentuate (dacă acestea nu beneficiază de înlesniri mai mari), potrivit art. 96 alin. (4) din Codul muncii, se stabilește o durată redusă a timpului de muncă de 30 de ore pe săptămână, fără diminuarea drepturilor salariale și a altor drepturi prevăzute de legislația în vigoare.
De precizat este că durata săptămânală redusă a timpului de muncă pentru categoriile de salariați specificate în art. 96 alin. (2)-(4) din CM se consideră durată normală de muncă și se remunerează în același cuantum ca și munca salariaților al căror timp de muncă constituie 40 de ore pe săptămână (pct. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1254 din 15 noiembrie 2004).
