Drepturile și garanțiile de muncă ale salariaților. Repausul săptămânal vs. zilele de sâmbătă şi duminică

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 22 23 76 39 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

Drepturile și garanțiile de muncă ale salariaților

În urma privatizării  întreprinderii de către un investitor străin, avem un nou angajator, care uneori ne amenință că mulți salariați vor fi concediați. Care sunt garanţiile ju­ridice pentru angajaţi în cazul schimbării proprietarului unităţii?

Anatol Mahu și Vladimir Băzgan, Chișinău

În primul rând, drepturile și garanțiile de muncă ale salariaților sunt stabilite in contractele individuale și colective de muncă. În al doilea – în cazul schimbării proprietarului unităţii, indiferent cine a privatizat-o, un investitor autohton sau străin, contractele individu­ale de muncă nu se desfac cu salariaţii unităţii, cu excepţia condu­cătorului unităţii, adjuncţilor lui şi contabilului-şef, care pot fi con­cediaţi (dar nu este obligatoriu) de noul proprietar în temeiul art. 86 alin. (1) lit. f) CM. Or, cu alte cuvinte, schimbarea proprietarului unităţii nu poate servi drept temei pentru concedierea salariaților, cu excepția indicată mai sus.

Referitor la contractele colective de muncă, în asemenea cazuri, legislația prevede unele particularități. Și anume, art.33 alin. (4) din Codul muncii (în redacția legii nr.155 din 20.07.2017) dispune că, în cazul schimbării tipului de proprietate al unităţii sau a proprietaru­lui acesteia, contractul colectiv de muncă continuă să-şi producă efectele până la data expirării sale sau a intrării în vigoare a unui alt contract colectiv de muncă. În același timp, oricare dintre părţi (angajatorul, sindicatul) poate propune celeilalte părţi să încheie un nou contract colectiv de muncă sau să prelungească contractul pre­cedent.

Este important de menționat că sub incidenţa contractului co­lectiv de muncă încheiat pe unitate în ansamblu cad numai salariaţii unităţii, ai filialelor şi ai reprezentanţelor acesteia care au împuterni­cit reprezentanţii lor să participe la negocierile colective, să elabore­ze şi să încheie contractul colectiv de muncă în numele lor.

Repausul săptămânal vs. zilele de sâmbătă şi duminică

Cum ar trebui să se procedeze în cazul în care, din anumi­te motive, angajatorul nu poate acorda repausul săptă­mânal timp de două zile la rând – sâmbăta și duminica?

Anastasia Pascal, Chișinău

Durata repausului săptămânal trebuie să fie nu mai mică de două zile consecutive, de regulă, sâmbăta şi duminica. Legislația, în acest sens, prevede unele excepții, care se referă la cazurile de imposibi­litate de acordare a repausului săptămânal în zilele de sâmbătă şi duminică.

Astfel, în cazul în care un repaus simultan pentru întregul perso­nal al unităţii în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau ar compromite funcţionarea normală a unităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile, stabilite prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern al unităţii, cu condi­ţia ca una din zilele libere să fie duminică.

În unităţile în care, datorită specificului muncii, nu se poate acorda repausul săptămânal în ziua de duminică, salariaţii, potrivit art.109, alin. (3) din Codul muncii, vor beneficia de două zile libere în cursul săptămânii şi de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă.

O altă condiţie a legislației, în asest sens, constă în faptul că du­rata repausului săptămânal neîntrerupt în orice caz nu trebuie să fie mai mică de 42 de ore, cu excepţia cazurilor când săptămîna de muncă este de şase zile.