Care sunt aspectele juridice ale dreptului salariatului la apărarea demnității în perioada activității de muncă și care acțiuni ale angajatorului ar putea constitui cazuri de încălcare a demnității în muncă?
Leonid Cobâlaș, Chișinău
Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în ajutorul cititorului nostru care caută răspunsuri la întrebări de ordin juridic. Continuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprinderi, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).
Ion PREGUZA
expert
în Departamentul juridic al CNSM
Dreptul la demnitate în muncă aparține fiecărui salariat. În sensul Codului muncii (CM), demnitatea în muncă este definită ca un climat psihoemoţional confortabil în raporturile de muncă ce exclude orice formă de comportament verbal sau nonverbal din partea angajatorului sau a altor salariați care poate aduce atingere integrității morale și psihice a salariatului.
În raporturile de muncă, angajatorul are dreptul inclusiv: să emită dispoziții, ordine cu caracter obligatoriu pentru salariați; să organizeze funcționarea unității; să stabilească, în condițiile legii, atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat; să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare etc. Cu alte cuvinte, angajatorul are prerogativa (puterea) de organizare și conducere a activității unității.
Pe de altă parte, salariatul, în activitatea sa de muncă, are dreptul: la muncă, conform clauzelor contractului individual de muncă; la un loc de muncă, în condițiile prevăzute de standardele de stat privind organizarea, securitatea și sănătatea în muncă; la achitarea la timp și integrală a salariului; la apărare, prin metode neinterzise de lege, a drepturilor de muncă și altele.
Demnitatea omului și libertățile lui reprezintă valori supreme și sunt garantate
În exercitarea prerogativelor sale, angajatorul nu trebuie să aducă atingere nici unuia din drepturile și garanțiile de muncă ale salariatului.
Potrivit art. 1, alin. (3) din Constituția țării „Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, reprezintă valori supreme și sunt garantate”.
Astfel, Constituția interpretează demnitatea omului ca valoare supremă și garantată. Or, demnitatea în muncă exprimă aprecierea, recunoașterea și respectarea drepturilor și a meritelor fiecărui individ angajat în muncă.
Prevederile art. 10, alin. (2) din CM stabilesc, în acest sens, că angajatorul este obligat: să respecte legile și alte acte normative, clauzele contractului colectiv de muncă și ale convențiilor colective; să asigure salariaților condițiile de muncă corespunzătoare cerințelor de securitate și sănătate în muncă; să întreprindă măsuri de prevenire a hârțuirii sexuale la locul de muncă, precum și măsuri de prevenire a persecutării pentru depunere în organul competent a plângerilor privind discriminarea; să asigure respectarea demnității în muncă a salariaților etc.
Hârțuirea sexuală, hârțuirea morală, discriminarea pe orice motiv reprezintă forme de încălcare a demnității în muncă. Încălcarea demnității în muncă poate fi întâlnită inclusiv cu ocazia încadrării în muncă.
De exemplu, realizarea unui examen corporal de către angajator, cu ocazia verificării aptitudinilor salariatului, reprezintă, fără îndoială, o încălcare a dreptului la demnitate. Or, informațiile cerute de angajator candidatului nu pot avea alt scop decât acela de a aprecia aptitudinile profesionale și capacitatea acestuia de a ocupa postul respectiv.
Întrebările angajatorului privind, de exemplu, orientările sexuale ale candidatului, apartenența sau nu la un cult religios, intenția candidatei de a naște sau nu copii reprezintă ingerințe în viața privată a viitorului salariat. Dacă aceste ingerințe sunt realizate cu scopul de a pune candidatul într-o situație de inferioritate, considerăm că suntem în fața unei încălcări a dreptului la demnitate în muncă.
