Dreptul salariaţilor de a refuza plecarea în deplasare. Proceduri legale pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare

Foto: thebalance.com

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Dreptul salariaţilor de a refuza plecarea în deplasare

În conformitate cu art. 249 din Codul muncii, părinţii singuri care au copii în vârstă de  până la 14 ani, salariaţii care au copii în vârstă de până la şase ani pot fi trimişi în deplasare în interes de serviciu numai cu acordul lor scris. Totodată, angajatorul este obli­gat să informeze în scris salariaţii menţionaţi despre dreptul lor de a refuza plecarea în deplasare. Aşadar, pornind de la prevederea articolului sus-menţionat, în situaţia descrisă de dumneavoastră (adică fiind un părinte singur care creşte doi copii minori, de patru şi, respectiv, de 10 ani), sunteţi în drept de a refuza plecarea în deplasare în interes de serviciu.

Proceduri legale pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare

Potrivit art. 206, alin. (1) din Codul muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de sa­lariat sancţiuni disciplinare sub formă de avertisment, mustrare, mustrare aspră, inclusiv de concediere (în temeiurile prevăzute la art. 86 alin.(1) lit.g)-r)). Însă, pentru realizarea acestui drept, anga­jatorul trebuie să respecte condiţia stabilită de alin. (1) al art. 208 din Codul muncii, şi anume că, „Până la aplicarea sancțiunii disci­plinare, angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicație în scris privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă poate fi prezentată de către  salariat în termen de cinci zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta explicația cerută se consem­nează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angaja­torului și un reprezentant al salariaților”.

Prin urmare, angajatorul urma să vă solicite în scris o explicaţie în formă scrisă, referitor la fapta comisă, până la aplicarea sancţi­unii disciplinare sub formă de avertisment.

Este de reţinut faptul că, potrivit alin. (1) al art. 210 din Codul muncii, ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare trebuie să in­dice în mod obligatoriu: temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii; termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi orga­nul în care sancţiunea poate fi contestată.

Totodată, alin.(2) al aceluiaşi articol statuează că ordinul de sancționare (cu excepția sancțiunii disciplinare sub formă de con­cediere) este comunicat salariatului, sub semnătură, în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la data emiterii, iar în cazul în care acesta activează într-o subdiviziune interioară a unităţii (filială), aflată în altă localitate – în termen de cel mult 15 zile lucrătoare şi produce efecte de la data comunicării.