(Continuare. Vezi I parte)
În paralel, urmează a fi elaborată o nouă lege a pensiilor, iar indexările propuse urmează a fi realizate în baza unei legi privind veniturile garantate (sau a modificării, în ianuarie–martie 2015, a legii actuale privind pensiile). Devalorizarea rapidă a monedei naţionale din ultimii doi ani şi creşterea neîntreruptă şi accelerată a preţurilor complică viaţa celor mulţi şi săraci. Autorităţile nu trebuie să se limiteze pe termen lung doar la promisiuni de tip comunist (că în viitor va fi mai bine), dar trebuie să gândească şi să acţioneze rapid şi eficient. Săracii nu mai pot aştepta, nu pot fi hrăniţi cu promisiuni. Zilnic mor sute şi sute de oameni, care deja au aşteptat mult şi fără rost.
Consecinţe estimate
În cazul aplicării metodei propuse de noi de revizuire a pensiilor (în anii 2015-2016), ar fi soluţionate câteva probleme economico-politice şi sociale majore. Printre acestea:
1. Organele publice ale Republicii Moldova (guvernul, parlamentul, preşedinţia etc.) ar înceta să mai fraudeze Constituţia (care declară că acestea asigură populaţia cu un trai decent); respectiv, ar spori substanţial încrederea cetăţenilor în structurile publice, autoritatea cărora ar creşte semnificativ;
2. Ar fi lichidată sărăcia absolută a populaţiei, ar creşte autoritatea internă şi externă a statului;
3. Ar fi stabilită o echitate între cei care s-au pensionat în anii 2000 şi cei care au ieşit la pensie cu mulţi ani mai înainte (anii 1990);
4. Ar creşte consumul de produse de strictă necesitate (în primul rând, a celor alimentare, inclusiv de origine autohtonă); drept urmare, s-ar diminua, apoi ar dispărea gradual subalimentarea, respectiv, ar scădea treptat morbiditatea şi mortalitatea populaţiei;
5. S-ar reduce substanţial şi rapid numărul populaţiei care beneficiază actualmente de diferite indemnizaţii, legate de nivelul redus al veniturilor;
6. Ar fi soluţionată o importantă problemă socială: creşterea veniturilor persoanelor din spaţiul rural (actualmente cu venituri relativ mai mici) şi încetinirea sau stoparea depopulării satelor şi aşa depopulate;
7. Nivelul de trai general din țară ar fi mai atractiv şi pentru populaţia din raioanele din stânga Nistrului;
8. Creşterea consumului intern de produse alimentare ar diminua parţial şi unele probleme legate de exportul acestora. Consumul intern actual extrem de redus (populaţia consumă doar circa 1/2 din normele raţionale ale principalelor produse alimentare) este consecinţa unor venituri mizerabile pentru o bună parte a populaţiei;
9. Actualul raport dintre pensia medie şi salariul mediu de circa 1:4 ar fi armonizat şi apropiat de coeficientul/raportul mediu (dintre pensii şi salarii) existent pentru cei care se pensionează actualmente – 2/5;
10. Alegerile parlamentare ar deveni mai obiective şi mai puţin fraudate prin reducerea importanţei distribuirii de produse alimentare de către diferiţi factori electorali în perioada premergătoare alegerilor. Respectiv, am avea un management public mai calificat;
11. Treptat, vor fi soluţionate şi alte probleme adiacente (se va micşora numărul cerşetorilor, numărul furturilor mici, va creşte demnitatea oamenilor etc.).
Concomitent, urmează a fi majorat în 2015 salariul minim. Acesta ar putea fi stabilit, pentru început, de circa 100 de euro sau de 1 dolar pe oră. Sursele de bază pot fi diminuarea economiei subterane (care o depăşeşte pe cea oficială), inclusiv a salariilor în plic, precum şi a adaosurilor la salariul tarifar, acestea urmând a fi incluse în salariul de bază. Majorarea firească a salariilor legale automat va conduce la majorarea fondului de pensii. Urmare a devalorizării neîntrerupte a monedei naţionale şi a reducerii capacităţii ei de cumpărare (de la emitere până în prezent, devalorizarea nominală a leului faţă de dolarul SUA de peste cinci ori, iar puterea de cumpărare – de aproape 10 ori), începând cu 1 ianuarie 2017, mărimea pensiilor minime ar trebui majorate anual cu circa 50-100 de lei.
Propunerile în cauză pot fi completate şi perfecţionate. De exemplu, indexarea pensiilor ar putea fi efectuată de două ori pe an (la 1 aprilie şi 1 octombrie).
Încă o dată menţionăm că ajustarea radicală a pensiilor, în fond, nu necesită resurse suplimentare, ci doar conştientizarea de urgenţă a acuităţii problemei şi bunăvoinţa respectivă.
Mihai PATRAŞ,
prof. univ., dr. în economie,
fost deputat în Primul Parlament al RM