A colaborat cu regizorul român, Cristian Mungiu, a regizat filmul documentar “Între ziduri” şi a participat în cadrul evenimentului cultural, “Cinemaliga”. Vorbim despre regizoarea din Moldova, Ana-Felicia Scutelnicu, stabilită de mai mulţi ani în Germania. Este convinsă, că în RM, nu se fac filme, iar o producţie de succes presupune naşterea unei IDEI geniale.
– Cum a început cariera cinematografică?
– A început când eram copil, pe platoul de filmare al tatălui meu Ion Scutelnicu. Mai aveam voie şi eu să trec din când în când prin cadru.
– Care au fost obstacolele la început de drum, pentru că ele există oriunde şi oricum?
– Obstacole au fost multe în ţara noastră mioritică, unde cultura şi arta cinematografică au fost distruse definitiv după desfiinţarea URSS, şi eu nu mi-am putut realiza visul de a face filme.
– Ce înseamnă să fii regizor? Trebuie să ai un suflu anume?
– Regizorul este un vizionar, cercetător şi creator. Trebuie să cauţi intuitiv, şi nu numai, răspunsurile la toate fenomenele vieţii umane pe pământ, să-ţi transferi viziunea într-un film.
– Este de ajuns sa fii un cinefil înrăit pentru a te lansa în domeniu?
– Nu este de ajuns. Trebuie să mai ai foarte multă experienţă de viaţă, practică în domeniu şi cunoştinţe de artă universală.
– Cât timp se lucrează la o ecranizare, la un scenariu?
– Timpul pentru mine este infinit şi fiecare lucrare îmi dictează timpul necesar.
– Care e secretul unei producţii de succes?
– O idee genială, după care vine multă muncă, talent şi noroc.
– Cum e să faci film în străinătate, în comparaţie cu Republica Moldo-va?
– Nu cred că există tangenţe de comparaţie, pentru că nu cred că, în Moldova, se face film.
– Ce-i lipseşte artei cinematografice de la noi sau are de toate?
– Cinematografia de la noi trebuie să renască din propria-i cenuşă, ca pasărea Phoenix şi să devină productivă.
– Dacă aţi fi absolventul unui liceu acum, încotro aţi lua-o?
– M-aş duce cu sacul în spate să descopăr lumea şi să adun multe istorii, pe care, mai târziu, le-aş transforma în filme.