Deplasările de serviciu. Reglementarea activității sindicate­lor prin lege

Foto: noi.md

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze.
La întrebările primite la redacţie va răs­punde şeful Departamentului juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova, Ion PREGUZA.
	Linia fierbinte la tel. 022-23-76-39
	Luni şi joi de la 14.00-16.00.

Deplasările de serviciu pot fi refuzate de salariaţi în anumite condiţii

Codul muncii stabileşte unele limitări în privinţa deplasărilor de serviciu pentru anumite categorii de salariaţi.

Astfel, potrivit dispoziţiei art. 249 alin. (2) din Codul muncii, in­valizii de gradul I şi II, femeile gravide, femeile aflate în concediul postnatal, părinţii singuri care au copii în vârstă de până la 14 ani, salariaţii care au copii de până la şase ani sau copii invalizi, persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea copilului cu munca, precum şi salariaţii care îngrijesc de un membru al familiei bolnav, în baza certificatului medical, pot fi trimişi în deplasare numai cu acordul lor scris.

Mai mult decât atât, angajatorul este obligat să informeze în scris salariaţii menţionaţi despre dreptul lor de a refuza plecarea în depla­sare.

Pornind de la cele menţionate, pentru a avea temei legal de a refuza deplasările de serviciu, este necesar să fie întrunită una din condiţiile prevăzute la art. 249 alin. (2) din Codul muncii.

Funcţionarea democratică a organizaţiilor sindicale

Funcţionarea sau activitatea sindicatelor poate fi reglementată prin lege doar în măsura în care să nu limiteze drepturile şi libertăţile fun­damentale ale acestora. Legislaţia cu privire la sindicate are menirea să promoveze principiile democratice ale libertăţii sindicale, să garan­teze respectarea drepturilor sindicatelor conform legislației naționale și convenţiilor nr. 87 şi 98 ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Obiectivele principale ale acestor convenții ratificate de Republica Moldova sunt libertatea asocierii și purtarea tratativelor colective.

În această ordine de idei, Comitetul pentru Libertate Sindicală al Consiliului de Administrare al Biroului Internaţional al Muncii a sta­bilit că dispoziţiile legale care reglementează în detaliu funcţionarea sindicatelor prezintă riscuri grave de ingerinţă a autorităţilor publice.

Dispoziţiile legale trebuie să stabilească doar cadrul general în care sindicatelor le este oferită o cât mai mare autonomie posibilă în funcţionarea şi administrarea lor. Restricţiile asupra acestui princi­piu ar trebui să aibă ca unic obiectiv protecţia intereselor membrilor de sindicat şi garantarea funcţionării democratice a organizaţiilor sindicale.

În opinia comitetului, statul poate lua măsuri legitime pentru a se asigura că statutele şi regulamentele sindicatelor sunt elaborate în conformitate cu legea.

Dispoziţiile legale detaliate sau prea restrictive în acest domeniu pot împiedica, în practică, crearea şi dezvoltarea organizaţiilor sin­dicale.

Practica aplicării legislaţiei naţionale cu privire la sindicate, după adoptarea Legii sindicatelor din 2000, ne-a demonstrat anumite re­zerve care determină necesitatea perfecţionării nu numai a Legii sin­dicatelor, dar şi a statutelor acestora. Acest lucru poate fi făcut, de ase­menea, strict prin prisma drepturilor fundamentale ale sindicatelor.