Dependenţa de telefonul mobil: metode de a scăpa de nomofobie

Azi vezi tot mai multă lume pe stradă mergând ca zombii cu faţa îngropată în telefonul mobil sau, mai rău, în tabletă. Dependența de telefonul mo­bil e atât de gravă, încât are şi nume: „nomofobie”. „Nomo­fobie” este un termen apărut acum 10 ani, inventat de un britanic, şi înseamnă „teama de a nu avea acces la rețelele de socializare”. Iată câteva sfa­turi în care ne putem rupe acest cordon ombilical digital.

 

Dezactivați notificările/ştergeți din aplicaţii

Multe persoane ar petrece mult mai puţin timp pe telefonul mobil, dacă ar face din start fix acţiunea pe care şi-au propus să o facă atunci când scot tele­fonul, fără să cadă în noianul notifică­rilor care tot vin. Puteţi şi şterge unele dintre aplicaţiile pe care nu le folosiţi sau le folosiţi prea rar.

 

Renunţaţi la social media

E imposibil! Nu sunteți pe Face­book, nu existați, cel puţin în mediul virtual. De pe Twitter luați ştirile şi doza de Trump-ism, pe Instagram vă validați orgoliul şi pe Whatsapp vorbiți cu toţi cei dragi. Dacă vi se pare imposibil, încercaţi măcar experimentul de a sta fără ele o săptămână. Nu credem că o să vă afecteze jobul şi statutul social.

 

Puneţi limite la utilizarea telefonului

NU la masă. NU la toaletă. NU la restaurant, cinema, concert, club, pub, parc. NU în dormitor, înainte de culcare sau la trezire. NU atunci când stai cu copilul, soţia, bunica, chiar şi cu anima­lele de companie. NU!!!! la volan.

 

Feriţi-vă de grupuri

Imaginaţi-vă o persoană care e pe grupuri pe Facebook şi pe WhatsApp: grupul colegilor din școala generală, al mămicilor celui mic de la grădiniță, al pasionaţilor de Ferrari, al iubitorilor de animale, grupul de pe WhatsApp de la muncă. Asta înseamnă automat potenţialul de a primi mii de mesaje pe zi, care vă vor strica toată experienţa de social networking, munca, utilizarea telefonului, viața. Mai bine contactaţi cu fiecare în parte…

 

Nu vă certaţi online

Ştiu că e tentant să fii troll, să faci flame şi top kek-uri online de pe tele­fon, dar toate acestea sunt coduri bi­nare şi nu înseamnă nimic pentru per­sonalitatea ta. Să îţi verşi fierea online când ai o zi proastă nu a ajutat nici-odată pe nimeni.

 

Reduce dependența de telefon

Sună stupid, dar încercaţi să folo­siţi un cronometru la jogging, un ceas deşteptător dimineaţa şi chiar şi (blas­femie) un MP3 player când ascultaţi muzică. Astfel nu veţi mai asocia anu­mite momente vitale ale zilei sau acti­vităţi importante cu telefonul. Luaţi şi o consolă portabilă eventual şi încer­caţi pe cât posibil să nu citiți eBooks pe mobil, pentru că vă distrugeţi ochii. Nu ar strica să aveţi un ceas pe mână pentru a nu scoate telefonul din două în două minute să aflaţi ora.

 

Nu e o ruşine să ceri ajutor

Până să ajungem la clinici de dez­intoxicare, putem cere ajutorul unui psiholog sau a celor dragi. În primul rând, trebuie să recunoşti că ai o problemă şi apoi să o recunoşti şi în faţa altora. Faceţi pariuri cu prietenii cât puteţi rezista fără telefon, puneţi „amenzi” de 10-20-30 de lei, dacă vă atingeţi de el la o ieşire în oraş şi ru­gaţi o persoană dragă să fie cu ochii pe voi.

 

Găsiţi alte activităţi, eventual, alte dependenţe

E bine să practicați sportul, mai ales sportul care implică mâinile, încât să nu puteți ţine telefonul. Ridicați greu­tăţi, faceți flotări şi alergatul pe banda eliptică. E știut că nu e OK să înlocuiți o dependenţă cu alta, dar puteţi încerca câteva mai puţin nocive: dependenţa de seriale, de mâncat sănătos, de ci­tit cărţi, obsesia de a merge la toate concertele din oraş, hobby-uri care mănâncă timp.

 

Obţineţi mai mult contact uman

Cum funcţionează dependenţa de telefon: creierul nostru funcţionează pe bază de recompense. Tot ce facem noi e pentru recompense (job, căsă­torie, copii, cucerit dame, jocuri video, McDonald’s), semnalate cu secreţii de dopamină, serotonină şi oxitocină, ul­tima la contactul uman mai ales. Prin aplicaţiile de socializare primim valida­re socială, ceea ce oferă dopamină şi serotonină, iar contactul uman e mi­mat prin aceleaşi interacţiuni.

Odată ce învăţăm să petrecem mai mult timp cu oamenii reali şi să reve­nim la chestiile de bază: strânsul mâi­nii, strânsul de umăr, strânsul în braţe, ţinutul în cârcă al unui copil etc., toate aceste contacte cresc oxitocina şi re­stabilesc echilibrul natural uman. Con­tactul privirilor e important, nu statul cu ochii în telefon. Când vom restabili o legătură cu persoanele apropiate sau chiar şi străine la nivelul celor din anii 90, fie şi în proporţie de 60%, atunci vom fi pe drumul cel bun.

Gândiţi-vă numai câte ţineri de mână aţi ratat pentru că mâna era ocupată cu telefonul! Ştim că şansele sunt mici să urmaţi aceşti paşi, dar mă­car am încercat să vă deschidem puţin ochii la momentele pe care le luăm de-a gata zi cu zi, când vine vorba de utilizarea exagerată a telefonului.

Dacă oamenii au învins cât de cât fumatul şi fac progrese şi cu învingerea zahărului, putem spera că vom bate şi nomofobia.