Cum ne bate la buzunar creditul, ştim noi oare?

Moldovenii rămân a fi influenţaţi, în mare parte, de mesajele publicitare şi plian­tele care fac trimitere la nivelul scăzut al ratelor sau dobânzilor, atunci când vor să contracteze un credit de nevoi personale. Totuşi, puţini clienţi ştiu că costul total al creditului poate fi ceva mai mare decât pare la prima vedere.

 

Creditul a devenit ceva uzual pentru unii dintre noi. Şi statisticile vin să confirme acest lucru, mol­dovenii calcă tot mai des pragul instituţiilor de creditare, fie a băn­cilor comerciale, fie a organizaţiilor de microfinanţare. În ansamblu, oamenii recurg la credite pentru consum, procurarea imobilului, construcţie şi dezvoltare, urmând procurarea tehnicii de calcul şi a celei casnice.

Datele publicate de BNM ara­tă că în luna aprilie curent, suma totală a creditelor acordate în lei moldoveneşti a fost de 1,5 mild. lei, valoarea creditelor de consum a constituit 198 mil. lei şi cea a cre­ditelor imobiliare – 64 mil. lei. În acelaşi timp, rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în aprilie a constituit 12,4 % şi s-a redus cu 1,85 puncte procentuale faţă de luna precedentă.

Şeful Direcţiei Marketing şi PR, ProCredit Bank, Lilia Pântea, ne-a spus că cele mai solicitate credite sunt cele în valută naţională, care reprezintă circa 70% din portofo­liul de credite acordate. Mai puţin sunt contractate creditele în euro, ele reprezintă aproximativ 10%, iar cele în dolari au o pondere de 20% din totalul de credite acordate per­soanelor fizice. „Scopul şi terme­nul creditului influenţează asupra valutei creditului: creditele în lei se oferă pentru perioade mai scurte, pe când cele în valută străină – pe termene mai lungi. Noi îndemnăm clienţii să ia creditul în acea valută în care îşi au veniturile. Mai mult ca atât, atenţionăm clienţii că produ­sul procurat trebuie să compense­ze preţul, adică valoarea bunurilor procurate trebuie să ofere anumite beneficii clientului”, susţine Lilia Pântea.

La moment, instituţiile finan­ciare din Moldova propun credite de consum pe un termen de la un an la trei ani, iar pentru creditele ipotecare – în jur de cinci ani. Sunt operate două modalităţi de achita­re a creditului: prin anuitate şi în rate lunare egale. Se pare că, majo­ritatea debitorilor optează anume pentru rambursarea lunară în rate egale, întrucât contractează credite pe perioade mari, iar acest grafic este unul mai comod. La o primă analiză a ofertelor propuse de insti­tuţiile financiare, se poate observa că creditele cu gaj au rate de do­bândă mai avantajoase, aproxima­tiv cu 3-5 puncte procentuale mai mici. Astfel, rata medie a dobânzii pentru creditele cu gaj este de 16%, a celor fără gaj – 19% anual. Cele mai multe oferte pentru persoanele fizice vin din partea Mobiasbancă, 12 la număr, Moldinconbank – 9 şi Victoriabank – 8. Organizaţiile financiare nebancare vin şi ele cu oferte variate, dar în acelaşi timp, şi cu o politică publicitară mai insis­tentă, de genul „în trei ore, doar cu buletinul”.

 

Comisioanele, bătaie de cap pentru debitor

 

Orice client încearcă să-şi se­lecteze tipul de credit după nevoile personale şi avantajele pe care aces­ta le-ar putea oferi. Pentru a face o alegere bună, clientul trebuie să urmărească două elemente impor­tante – dobânda şi comisioanele. Dobânda este un cost uşor de aflat, deoarece de mai multă vreme băn­cile autohtone le plasează pe pagi­nile-web. Dar de multe ori, clientul poate afla despre dobânzile practi­cate numai după ce dosarul de cre­ditare a fost înaintat spre examina­re şi a fost achitată taxa de analiză a acestuia. Situaţia este valabilă, mai cu seamă, pentru unele organizaţii de microfinanţare, însă se găsesc şi bănci comerciale care practică această schemă. Dacă, după anali­ză, clientul doreşte să opteze pen­tru altă bancă, mai ieftină, el va fi obligat să abandoneze şi solicitarea de creditare şi cheltuielile percepu­te pentru acest comision.

 

Dobânda anuală efectivă este un standard pentru creditele de consum şi-i indică clientului cât va avea de plătit în total la sfârşit

 

În mediu, băncile comerciale percep o taxă de 100 de lei pentru examinarea unui dosar de creditare cu gaj şi 50 de lei pentru cele fără gaj. Majoritatea organizaţiilor de microfinanţare au renunţat la acest comision, dar au inclus altul – cel pentru acordarea creditului, în jur de 2% din suma creditului, dar nu mai puţin de 500 de lei (la bănci comisionul e similar). Comisionul se încasează la data acordării credi­tului sau se include în suma banilor contractaţi.

Unele instituţii financiare au comisioane de întreţinere lunară a creditului care se aplică la suma iniţială. Pentru debitor este mai convenabil dacă acesta este rapor­tat la soldul creditului şi scade pe măsură ce se achită împrumutul.

Deci, clientul trebuie să ştie că costul total al unui credit este com­pus din rata dobânzii, toate comi­sioanele, taxele şi spezele relevante aferente creditului. Luate la bani mărunţi, anume comisioanele mai puţin transparente formează greul ce poate trage debitorul la supraîn­datorare.

 

În linii generale, clienţii tre­buie să fie atenţi la comisioanele practicate de unele bănci şi orga­nizaţii nebancare care includ:

 

Comisionul de examinare a do­sarului – 50-100 lei; Comision de acordare a credi­tului – 1,5-2% (minim 500 lei) din suma contractului de credit; Comision de administrare a creditului – 0,15-0,35% lunar din suma contractului de credit; Comision de retragere – aproxi­mativ 1,5% din suma retrasă; Comision de risc – în jur de 0,15% din valoarea creditului şi poate fi inclus în dobândă; Comision de evaluare a imobi­lului (în cazul creditelor imobilia­re/ipotecare) sau a automobilului (pentru creditele de leasing) – aproximativ 1600 lei şi 400 lei; Comision pentru restructurarea creditului – 0,5% din suma credi­tului; Comision unic pentru achitarea anticipată – 1% din sumă; Penalitate – 0,1% de la suma ne­achitată, pentru fiecare zi de întâr­ziere în cazul neplăţii la scadenţă a sumelor de deservire lunară a creditului (dar nu mai puţin de 20 lei).

 

Deocamdată, legea permite tu­turor instituţiilor comerciale, atât băncilor, cât şi organizaţiilor de microfinanţare, să opereze cu co­misioane. În acelaşi timp, ele sunt obligate să informeze clientul des­pre toate sumele percepute la con­tractarea unui credit, astfel ca cli­entul să fie conştient de costul real al creditului. Experţii economici susţin că sunt înregistrate cazuri în care angajaţii acestor instituţii nu informează corect clientul des­pre condiţiile creditului. De aceea este necesară prudenţă la semnarea contractului. Fiind în situaţii de constrângere financiară, clientul de multe ori semnează contractul fără a-l citi. O recunosc chiar angajaţii acestor instituţii!

 

Ce e scris cu litere mici, poate costa scump!

 

O altă problemă ce ţine de con­tract sunt corpurile mici de literă în care acesta este scris. Foarte puţini solicitanţi au răbdarea să-l citească până la capăt şi-l semnează în gra­bă. De regulă, după ce au rambur­sat creditul, aceştia constată cu stu­poare că au plătit efectiv de câteva ori mai mult decât indica dobânda nominală.

Indiferent de suma împrumuta­tă şi de tipul creditului, orice client trebuie să citească cu atenţie ce e scris cu litere mici pe formulare şi în contracte şi să înţeleagă semni­ficaţia tuturor termenilor. De ase­menea, e indicat să se verifice dacă nu există clauze ascunse care să deformeze semnificaţia de bază a contractului şi să se găsească clau­zele de penalizări pentru plata târ­zie sau neplata unor sume.

Recent, Legislativul a votat, în prima lectură, un proiect de Lege privind contractele de credit pen­tru consumatori, obligând toate instituţiile de creditare să afişeze costul total al creditelor sau împru­muturilor acordate. Autorii proiec­tului susţin că scopul acestuia este de a asigura o bună protecţie a con­sumatorului prin impunerea credi­torilor la mai multă transparenţă.

Noua lege va obliga băncile şi organizaţiile de microfinanţare să ofere clienţilor săi informaţii exha­ustive în ceea ce priveşte rata efec­tivă a dobânzii, pentru a nu induce în eroare consumatorul. Noţiunea de dobândă anuală efectivă (DAE) se exprimă în procente şi descrie costul total al creditului pe care-l plăteşte clientul. Totodată, prin lege, creditorilor li se va impune un anumit număr de comisioane, iar clientul va avea opţiunea de a refuza în decurs de 14 zile creditul luat.