Cu dragoste și înțelegere, pentru cei mai trişti ca noi, dar mai buni la suflet

La școala specială-internat pentru copii hipoacuzici din satul Hârbovăț, raionul Călărași, am simțit o atmosferă caldă de familie unită. Însă nu mă părăsește senzația că acești copii locuiesc pe o insulă, fi­ind izolați de restul societății, lipsiți de grija Ministerului Educației și Științei, lăsați în voia sorții, de izbeliște, deși numai 70 km despart această instituție de capitală. Dacă se vor descurca, bine, iar dacă nu…  65 de copii hipoacuzici din toate zonele Moldovei sunt plasați în aceas­tă instituție și îi numesc pe dascălii lor mamă sau tată, după caz.

Parcă a fost un vis

De 1 iunie, Ziua internaţională a copiilor, la invitaţia Margaretei Strestian, preşedin­ta Federației Sindicatelor Lucrătorilor din industria Chimică și Resurse Energetice, au mers și reprezentanţi ai redacţiei zia­rului „Vocea poporului” pentru a bucura niște suflete îndurerate. Copii de diferite vârste aşteptau cu nerăbdare oaspeţii doriţi din capitală, deoarece, după cum am aflat mai apoi, este foarte rar când cineva le des­chide uşa şcolii-internat. Echipa noastră de la sindicate a fost întâmpinată şi con­dusă în sala de festivităţi de tineri cu scli­piri în ochii însuflețiți, dar foarte trişti și îndurerați.

Margareta Strestian a prezentat sindi­catul de ramură, povestind tinerilor, dar și corpului didactic, cu ce se ocupă respectiva federație a sindicatelor, care sunt drepturile salariaţilor, menţionând faptul că şi ei sunt viitorii angajați. Președinta a subliniat ce ar trebui să facă tinerii pentru a deveni mem­bru de sindicat. Ţinând cont de faptul că din echipa prezentă la şcoala-internat a făcut parte şi Angela Chicu, redactor-şef al ziaru­lui „Vocea poporului”, domnia sa a prezentat o radiografie succintă a materialelor publi­cate în ziar, menţionând mai multe rubrici, inclusiv cea pentru copii şi adolescenţi.

După ce dna Strestian s-a referit la donația făcută pentru biblioteca şcolii, mai multe titluri de carte pentru copii, printre care şi cărţile scriitoarei Angela Chicu, au­toarea a povestit copiilor istorioare hazlii şi pătăranii întâmplate în viaţa sa.

În încheiere, directorul școlii-internat, Iurie Garbuz, care practic toată viaţa a fost lider sindical, a menţionat că de când lu­crează aici, pentru prima dată uşa instituţiei pe care o conduce a fost deschisă de către un lider de sindicat, dar de scriitori nici pomi­nă. Parcă a fost un vis.

După întâlnirea de suflet, copiii, împre­ună cu învăţătorii, au dorit să demonstreze oaspeţilor aptitudinile lor. Am intrat în cla­sa de educaţie tehnologică, condusă de că­tre Polina Oanţă. Aceasta, parcă a deschis o cutie magică. Pretutindeni erau expuse mai multe lucrări ale copiilor, confecționate din diverse materiale, cum ar fi seminţe, petale de flori, hârtie, boabe de diferite soiuri și cu­lori, şi alte materiale suplimentare.

„Din păcate, anul acesta ni s-a spus că cei de la minister au dat indicație să fie suspen­date lecţiile de educaţie tehnologică pen­tru fete, ne povestea învăţătoarea. Astăzi, fetele merg la lecţii împreună cu băieţii. Dar acestea nu le sunt interesante. Mai mult ca atât, la lecţia dată, copiii acumulează de­prinderi de viaţă, pentru a-şi câştiga, de­venind adulți, o sursă de existenţă. Deşi şi aceste ore sunt reduse până la două pe săp­tămână, conform curriculumului naţional pentru anul de studii 2015-2016 şi în baza punctului 3.2. al Planului–cadru pentru şcoala specială pentru elevii cu deficienţe auditive”.

Învăţătoarea a spus, pentru ziarul „Vo­cea poporului”, că „motivul este în 

finanţa­re. Nu sunt bani şi s-a redus unitatea. Însă nimeni nu se gândeşte la această categorie de copii, că ei sunt excluşi din societate. Co­pilul nu poate să se exprime, el nu vorbeş­te, îi vine greu să comunice. Dar cu mâinile sale, el ar face multe lucruri utile și intere­sante. Noi vrem să-i ajutăm ca ei să-și dez­volte abilitățile, dar statul ne blochează”, a mai spus Polina Oanță.

Aceşti copii sunt excluși din societate. Ti­nerii comunică numai între ei. Sunt foarte prietenoşi, ca o familie, însă sunt izolaţi de restul lumii. Timp de 11 ani, învățătoarea de educație tehnologică face naveta din satul vecin Răciula, situat la o distanță de 5 km, de dragul copiilor, iar drept răsplată, acești copii i se adresează „mamă”. Învăţătoarea a povestit cum o delegaţie a luat lucrările co­piilor, le-a vândut în Marea Britanie şi pe banii câştigaţi a adus un televizor, un calcu­lator şi alte materiale suplimentare pentru ora de educaţie tehnologică.

Nepăsare la toate nivelurile

Svetlana Cireş, învăţătoarea de istorie şi educaţie civică, zilnic vine din Onişcani la Hîrbovăţ. Ea a menţionat că elevii nu pot însuşi materialul la lecţiile de istorie, ma­tematică sau limba română. Ei nu vorbesc și din această cauză nu înţeleg materialul. „Nu există manuale speciale, adaptate. Ei sunt tratați la același nivel ca şi elevii din liceele şi gimnaziile din ţară. Dar lecţii­le respective ar trebui să fie adaptate la nişte istorioare scurte, pe înţelesul copii­lor. De acest lucru ne ocupăm noi, având la dispoziţie manuale obişnuite ca pentru școala generală”. Probabil, în cazul acesta aveţi un salariu pe potrivă sau sindicatele au obţinut ceva înlesniri pentru dvs.?”, am întrebat-o pe dna Cireş. Învăţătoarea ne-a spus că leafa sa este puţin peste două mii de lei şi uneori, de sărbători, mai au câte un adaos la salariu. Dar foarte mult peda­gogii sunt ataşați de aceşti copii. Mai mult ca atât, unul dintre băieţi, nici măcar în vacanţă nu este luat acasă, deoarece nu se ştie cine sunt părinții săi. Din acest motiv, de mai mulți ani la rând, învăţătorii îl iau în familiile lor pe perioada vacanţei, când se închide şcoala specială-internat.

De ce oare nu le pasă de copii

Am încercat să-i contactăm pe reprezen­tanţii Ministerului Educaţiei și Științei, pen­tru a afla mai multe detalii privind situaţia creată în această instituție şi în genere dacă cunosc problema în cauză.

„Ministerul a aprobat special 8-9 ore de matematică, 8-9 ore de limba română ca și pentru copiii din licee sau gimnazii obișnuite, pentru ca elevii să însușească mai bine materialul. Referitor la ora tehnologică, ministerul nu a efectuat modificări în orar. Mai mult ca atât, conform standardelor unei școli prietenoase copilului, elevii trebuie să fie gata de orice situație. Totodată, elevii au posibilitatea să-și aleagă ei înșiși modulul de două ore, fie să lucreze cu lemnul, metalul sau să picteze”, a menționat Viorica Marț, consultant în Direcția învățământ preuni­versitar a Ministerului Educației și Științei.

Iar la întrebarea noastră de ce au sus­pendat orele de educație tehnologică în grupa unde învățau fetele, Viorica Marț a menționat că, cel mai probabil, grupa nu este completă. Adică faptul că fetele au ră­mas să lucreze în grupa de băieți, unde nu le este interesant și nu vor avea niște deprin­deri și abilități speciale, ca apoi să-și poată câștiga existența, nu deranjează pe nimeni.

La întoarcere, în drum spre Chişinău, su­fleteşte, eram toate mulțumite că am adus câtuşi de puţină bucurie în inimile celor ui­taţi şi bătuţi de soartă, dar, pe de altă parte, indignate, cu un semn mare de întrebare: de ce oare nu le pasă de copii, de soarta şi viitorul lor celor de la ministerul de resort, din Parlament, din comisia de specialitate? Căci nimeni nu are nici o garanție că mâine nu va avea un copil cu handicap în propria familie. Şi doar atunci vom înțelege ce în­seamnă să crești un copil introvertit, tăcut, complexat?