Contractul individual de muncă și garanțiile la angajare

Am depus cerere de angajare în câmpul muncii, solici­tând perfectarea respectivă a contractului individual de muncă, însă mi s-a spus că pot fi admis la muncă fără ce­rere și fără încheierea contractului de muncă, doar pen­tru o perioadă determinată. Dar, după o convorbire cu angajatorul asupra condițiilor de muncă, angajarea mea a fost respinsă. Vă rugăm să ne explicați ce prevede legea în asemenea cazuri sau care sunt garanțiile la angajare?

Victor Ciornea, Chișinău

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

Angajarea în câmpul muncii se face, de regulă, prin negocieri între angajator și persoana care solicită un loc de muncă. Contractul indivi­dual de muncă este o înțelegere dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte obligațiile funcționale etc., iar anga­jatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de actele normative, precum și să achite la timp și integral salariul.

Unii angajatori evită să angajeze oficial persoanele care solicită oferirea unui loc de muncă, adică cu încheierea contractului indivi­dual de muncă în condițiile legii. În acest sens, Codul muncii operea­ză cu noțiunea de muncă nedeclarată. Potrivit art. 7 prim din Codul muncii, munca nedeclarată este interzisă. Prin muncă nedeclarată se înțelege orice muncă prestată de o persoană fizică pentru și sub au­toritatea unui angajator fără a fi respectate prevederile Codului mun­cii referitoare la încheierea contractului individual de muncă.

Contractul individual de muncă constituie baza apariției drepturi­lor și obligațiilor de muncă ale părților contractuale, adică ale salari­atului și angajatorului. În acest sens, este recomandabil ca persoana care solicită angajarea să ceară încheierea contractului individual de muncă și să examineze atent clauzele acestuia.

 

Contractul individual de muncă constituie baza apariției drepturilor și obligațiilor de muncă ale părților contractuale

 

În conformitate cu prevederile art. 58 din Codul muncii, contrac­tul individual de muncă se încheie în formă scrisă. În cazul în care contractul individual de muncă nu a fost perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe o durată nedeterminată și își produce efectele din ziua în care salariatul a fost admis la muncă de către angajator sau de către o altă persoană cu funcție de răspun­dere din unitate, abilitată cu angajarea personalului. Dacă salariatul dovedește faptul admiterii la muncă, perfectarea contractului indi­vidual de muncă în forma scrisă va fi efectuată de către angajator ulterior, în mod obligatoriu. Or, în cazul angajării fără respectarea formei scrise corespunzătoare, angajatorul este obligat, de aseme­nea, în baza procesului-verbal de control al inspectorului de muncă, să perfecteze contractul individual de muncă conform prevederilor Codului muncii.

În conformitate cu dispoziția alin. (1) al art. 49 din Codul muncii, conținutul contractului individual de muncă este determinat de către părțile acestuia, care urmează să țină cont de prevederile legislației în vigoare, inclusiv de durata contractului.

Cu referire la durata contractului individual de muncă, art. 55 din Codul muncii stabilește cazurile în care angajatorul poate încheia contract individual de muncă pe durată determinată. Or, asemenea contracte (pe durată determinată) pot fi încheiate numai în cazurile prevăzute de legislație.

În contextul întrebării adresate, urmează să ne referim și la art. 47 din Codul muncii, care stabilește garanții concrete la angajare. Potri­vit normei date, refuzul neîntemeiat de angajare este interzis.

Mai exact, se interzice orice limitare, directă sau indirectă, în drep­turi ori stabilirea unor avantaje, directe sau indirecte, la încheierea contractului individual de muncă în funcție de sex, rasă, etnie, religie, domiciliu, opțiune politică sau origine socială.

Refuzul angajatorului de a angaja se întocmește în formă scrisă, cu indicarea datelor prevăzute la art.49 alin. (1) lit. b), și poate fi contes­tat în instanța de judecată.