Constrângerile financiare și reducerea personalului

În secția de vânzări cu amănuntul a magazinului la care sunt angajată lucrează opt vânzători. Directorul magazi­nului preconizează să concedieze trei vânzători pe moti­vul  nevoii de a reduce statele de personal din cauza con­strângerilor financiare. Vă rog să ne spuneți ce prevede legislația în asemenea caz sau care salariați urmează să fie concediați corect de către angajator?

Alexandra Seredova, Chișinău

Rubrica „Cetăţeanul şi legea” vine în aju­torul cititorului nostru care caută răspun­suri la întrebări de ordin juridic. Conti­nuăm această tradiţie, pentru ca cititorii, care sunt şi salariaţi la diverse întreprin­deri, să nu se simtă vulnerabili juridic în faţa celor care încearcă să-i manipuleze. Linia fierbinte la tel.: 0 800 800 20 (luni şi joi de la 14.00-16.00).

 

Ion PREGUZA

expert

în Departamentul juridic al CNSM

 

În cazul în care angajatorul decide să reducă numărul statelor de personal, reglementările legale, în acest sens, au un caracter impe­rativ.

Astfel, concedierea salariatului în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate se permite în cazul în care nu este posibil transferul salariatului cu acordul lui la un alt loc de muncă în cadrul aceleiași unități. Mai mult, desfacerea contractului individual de muncă pe motivul reducerii numărului sau a statelor de personal din unitate este posibilă cu condiția că salariatul, supus concedierii, nu are dreptul preferențial de a fi lăsat la lucru.

În această ordine de idei, art. 183 alin. (1) din Codul muncii stabilește că, în caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, de drep­tul preferențial de a fi lăsați la lucru beneficiază salariații cu o calificare și productivitatea muncii mai înaltă.

 

De dreptul preferențial de a fi lăsați la lucru beneficiază angajații care posedă o calificare și productivitate a muncii mai înaltă

 

Prin urmare, în cazul indicat în adresarea dvs., de dreptul preferențial de a fi lăsați la lucru vor beneficia doar  cinci vânzători din cei opt, care posedă o calificare și productivitate a muncii mai înaltă. Aceste calități ale salariaților (calificare și productivitate a muncii mai înaltă) urmează să fie estimate de către angajator în mod obiectiv și echitabil.

În ceea ce privește calificarea, aceasta se referă la studiile salariatu­lui. Iar criteriul legat de productivitatea în muncă a salariatului se referă nemijlocit la rezultatele muncii salariatului.

Important de menționat că în cazul în care, în urma aprecierii cali­ficării și a productivității în muncă a salariaților, aceștia au același re­zultat, angajatorul ar trebui să aplice prevederile alin. (2) al art. 183 din Codul muncii, care prevede criterii suplimentare pentru a determina dreptul preferențial la menținerea la lucru în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal (de exemplu, salariații cu obligații familiale, salariații în a căror familie nu sunt alte persoane cu venit de sine stătă­tor, salariații care au o mai mare vechime în muncă în unitatea respecti­vă, salariații care au suferit în unitatea respectivă un accident de muncă sau au contractat o boală profesională și altele).

Trebuie menționat faptul că, pentru a confirma un criteriu sau al­tul, salariatul trebuie să prezinte angajatorului actele respective, după caz – copiile actelor/certificatelor de naștere ale copiilor minori, copiile actelor privind alte persoane întreținute, certificatele care confirmă ve­chimea în muncă la unitatea respectivă, copia actului privind cerceta­rea accidentului de muncă, a bolii profesionale etc.

Dispoziția alin. (3) al art. 183 din Codul muncii prevede că, în cazul când unele persoane corespund câtorva criterii, dreptul preferențial de a rămâne la lucru aparține persoanelor care corespund mai multor criterii în comparație cu celelalte persoane. În caz de egalitate a nu­mărului de criterii, dreptul preferențial aparține persoanei care are o vechime în muncă mai mare la unitatea respectivă.

La calcularea vechimii în muncă la unitatea respectivă, considerăm oportun de a ține cont de prevederile art. 186 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, care prevede că dacă unitatea a fost succesorul de drept al unei unități reorganizate anterior și contractul individual de muncă cu salariații în cauză nu a încetat anterior, se vor lua în calcul toți anii de activitate. În cazul în care salariatul care este concediat a activat la uni­tate cu contract individual de muncă în mai multe perioade de timp, se vor lua în calcul anii complet lucrați de la încheierea ultimului contract  individual de muncă.