Gradul în care sunt create condiţii inofensive pentru viaţa şi sănătatea salariaţilor la locul de muncă este unul dintre principalii indicatori ai calităţii vieţii oamenilor din orice stat. În ţara noastră, fiecare al zecelea angajat lucrează actualmente în condiţii ce nu corespund cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă, iar în fiecare an cel puţin 400 de lucrători devin victime ale accidentelor produse în timpul serviciului.
Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului de Stat al Muncii, pentru a fi asigurat un nivel mai înalt de securitate şi sănătate în muncă, este necesar un ansamblu de măsuri orientate spre îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi protejarea vieţii şi a integrităţii fizice şi psihice a salariaţilor. Scopul acestor măsuri este de a evita, atenua sau elimina riscurile profesionale, de a reduce numărul de lucrători accidentaţi în timpul muncii şi gradul de gravitate a accidentelor.
Cele mai frecvente deficienţe de securitate şi sănătate în muncă depistate de inspectorii de stat ai muncii în cadrul controalelor efectuate la întreprinderi ţin, în principal, de lipsa unor strategii de protecţie a salariaţilor şi de prevenire a riscurilor profesionale la care sunt expuşi aceştia. Este vorba, în primul rând, despre admiterea la lucru a unor persoane fără pregătire profesională şi care nu sunt instruite în materie de securitate şi sănătate în muncă.
Alte deficienţe sunt admiterea de către angajatori a prestării muncii în condiţii de risc sporit fără a fi aplicate măsuri de protecţie a lucrătorilor şi de prevenire a riscurilor profesionale, precum şi utilizarea unor tehnologii depăşite şi periculoase. Totodată, sunt atestate frecvent cazuri în care angajaţii nu sunt asiguraţi cu echipament de protecţie individuală şi colectivă.
Printre neregulile depistate de inspectorii de muncă se mai numără: amplasarea proceselor tehnologice în încăperi neadecvate, exploatarea unor echipamente de muncă improvizate fără dispozitive de protecţie. Una dintre abaterile comise de angajatori ţine de faptul că nu-şi onorează obligaţia de a evalua factorii de risc profesional la locurile de muncă.
Condiţii neconforme
În timp ce autorităţile raportează că doar 10 la sută dintre lucrătorii moldoveni muncesc în condiţii ce nu corespund cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă, reprezentanţii sindicatelor constată că doar unul dintre cinci angajatori îşi onorează obligaţia legală de a face evaluarea factorilor de risc profesional la locurile de muncă.
Astfel, cele mai răspândite condiţii necorespunzătoare de lucru vizează activitatea sub acţiunea unor substanţe chimice nocive, efortul fizic exagerat, gazele, pulberea şi alte impurităţi din mediul de muncă cu grad de concentrare ce depăşesc limitele admisibile. Factorii care afectează sănătatea lucrătorilor se mai referă la temperaturile cu deviere de la valorile acceptabile, umiditatea sporită a aerului, zgomotul de nivel crescut, radiaţiile electromagnetice neionizate.
Printre condiţiile neconforme normelor în vigoare scoase în evidenţă de inspectorii de stat ai muncii se numără şi
vibraţiile de nivel înalt, infrasunetul şi ultrasunetul, precum şi iluminatul cu devieri de la cerinţele normative.
Accidentarea salariaţilor
Din numărul total de 400-500 de accidente de muncă anunţate în ultimii ani inspectorilor de muncă, aceştia cercetează anual peste 130 de cazuri de acest fel, iar restul sunt puse pe seama comisiilor de resort, constituite în cadrul întreprinderilor. Totuşi, o parte dintre aceste accidente sunt tăinuite de angajatori, cu scopul de a se eschiva de la responsabilităţile ce le revin, în special, de la achitarea unor plăţi substanţiale la care au dreptul lucrătorii care au de suferit în urma acestor incidente.
Ponderea cea mai mare a numărului de accidentaţi în muncă în anii 2012-2015 revine industriei prelucrătoare, sectorului de sănătate şi asistenţă socială, activităţilor de transport, depozitare şi comunicaţii, comerţului, tranzacţiilor imobiliare, construcţiilor, agriculturii, sistemului de alimentare cu electricitate, gaze şi apă.
Statisticile oficiale arată că cele mai multe accidente de muncă se produc în împrejurări ce ţin de prindere, lovire sau strivire cu maşini, unelte şi unităţi de transport, precum şi de cădere de la înălţime şi de la acelaşi nivel, prăbuşire sau proiectare de obiecte.
Cauzele şi circumstanţele în care se produc accidentele de muncă sunt determinate de deficienţe legate de cunoştinţele şi abilităţile de organizare a proceselor de lucru, stabilire, explicare şi executare în condiţii periculoase a sarcinilor, apreciază factorii de răspundere.
Eliminarea riscurilor
Conform datelor statistice, pentru prevenirea accidentelor de muncă şi asigurarea unor condiţii inofensive de lucru, angajatorii din ţara noastră cheltuiesc mijloace financiare ce depăşesc 210 mln. de lei anual. Acţiunile întreprinse de angajatori în acest scop vizează asumarea de către aceştia a atribuţiilor legate de securitatea şi sănătatea în muncă sau delegarea lor către alte persoane din cadrul întreprinderii, crearea unor servicii interne de protecţie şi prevenire, precum şi contractarea unor servicii externe de acest fel. O metodă eficientă în această privinţă şi practicată pe larg în ţara noastră este cea a constituirii în cadrul întreprinderilor de comitete pentru securitate şi sănătate în muncă şi a creării condiţiilor necesare pentru funcţionarea acestora.
Concomitent, unităţile economice întreprind şi măsuri de modificare sau substituire a utilajelor şi procedeelor de muncă ce prezintă riscuri sporite de accidentare şi de dotare a mijloacelor tehnice cu dispozitive de protecţie. Totodată, acestea se orientează spre asigurarea cu sisteme de atenuare sau eliminare a noxelor din mediul de muncă, instruirea salariaţilor în materie de securitate şi sănătate în muncă, asigurarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie etc.
Morbiditatea profesională
Potrivit reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii, în perioada 2011-2015, în ţara noastră au fost înregistrate 35 de cazuri de boală profesională cu 40 de lucrători afectaţi. Factorii nocivi din mediul ocupaţional care au provocat aceste maladii se referă la vibraţii în 42 la sută din aceste cazuri, la substanţele chimice toxice – în 25 la sută, germenii patogeni – 20 la sută, produsele de uz fitosanitar – 7,5 la sută etc.
Reprezentanţii aceleiaşi instituţii afirmă că printre principalele cauze ale înregistrării unui număr mic de boli profesionale sunt lipsa specialiştilor calificaţi în materie. Totodată, această stare de lucruri ar fi fost generată şi de calitatea nesatisfăcătoare a examenelor medicale la care sunt supuşi lucrătorii care activează în condiţii nocive, precum şi de lipsa echipamentului necesar pentru efectuarea probelor funcţionale specifice angajaţilor care lucrează în condiţii de risc profesional.
Pornind de la aceasta, factorii de răspundere consideră necesar să fie sporită responsabilitatea angajatorilor legată de evaluarea factorilor de risc profesional şi întreprinderea măsurilor ce se impun în cazul în care aceştia nu corespund normativelor sanitare. Totodată, ei propun ca, pe de o parte, salariaţilor să le fie asigurate locuri de muncă inofensive, iar pe de alta, să fie limitată practica vicioasă de compensare cu mijloace băneşti a activităţii în condiţii nocive.