29 martie 2024
Chisinau
Social

Comerțul stradal, în afara legilor sociale

Loading
Social Comerțul stradal, în afara legilor sociale
Comerțul stradal, în afara legilor sociale

 

 

comert-stradal

Foto: vocea.md

Autoritățile municipale, mai mulți ani la rând, combat comerțul stradal, însă toa­te tentativele acestora de a face ordine în domeniul respectiv sunt în van. Pe tro­tuarele de lângă piețe stau înghesuite tot felul de mărfuri, de la haine la alimente. Mai nou, același tablou poate fi văzut acum și în curțile blocurilor, locatarii plân­gându-se că acest soi de comerțgenerează și mizerie în jur. În toate cazurile, acti­vitatea comercială este ilegală, iar taxele nu sunt achitate.

 

Comercianții, la rândul lor, ne asigură că dacă ar achita locul de comerț, ar lucra în pierdere. Ei se plâng mereu ba de lipsa locurilor în piețe, ba de plata prea mare pe care le-o pretind proprietarii unităților comerciale. De aseme­nea, ei mai afirmă că trăiesc doar din veniturile din comerț. Se pare că ambele părți au dreptate, iar o soluție pentru acest conflict nu e posibil de găsit. Sindicatele însă au propria rețetă pentru a depăși situația în cauză.

 

g_social

Comerțul stradal, un fenomen tânăr, care a apărut acum mai bine de 20 de ani

 

Comerțul stradal a apărut în Moldova relativ recent. Acest fe­nomen nu e mai vechi decât suve­ranitatea și independența țării. În perioada sovietică, comerțul stra­dal era practic inexistent, poate uneori vreo bătrânică mai vindea niște semințe sau verdețuri în stradă. Totul s-a schimbat după perioada de restructurare, când mai multă lume s-a pomenit fără o slujbă. Văzându-se nevoiți să-și câștige cumva existența, oamenii au găsit și o soluție, adică s-au apucat să vândă tot felul de măr­furi. Astfel, comerțul neautorizat a devenit un fenomen răspândit peste tot.

Foarte multă lume nu achita taxele în vistieria statului și, re­spectiv, a rămas în afara legilor sociale. Locul lor de muncă nu era înregistrat oficial, ei nu erau retribuiți legal, nu aveau con­tracte de muncă, respectiv, nu le era calculată vechimea în muncă, deși comerțul este o activitate ca toate celelalte. În final, aceas­tă categorie nu putea spera la o pensie decentă. De fapt, ei nu be­neficiau de o protecție socială.

„Acum se fac încercări de a reveni la normalitate. De mai mulți ani, sunt oferite licențe pentru întreprinzătorii individu­ali. Grație lor, persoanele care și-au lansat propria afacere nu mai sunt supuse unor controale atât de drastice ca pentru proprietarii de firmă, beneficiază de o serie de facilități. În plus, pot conta și pe o anumită protecție socială, în comparație cu cei care mun­cesc ilegal. O dată pe an, aceste persoane achită contribuțiile la Fondul social, deci sunt luate în evidență și vor putea beneficia și de pensie”, ne spune Natalia Suboci, președinta Federaţiei Sin­dicale „Moldova-business-sind”.

„O anumită parte dintre de-ținătorii de patente de întreprin­zători individuali beneficiază de acestea doar spre binele propriu, însă recurg la tot felul de subter­fugii. Bunăoară, angajează per-soane la negru, transformându-le practic în sclavii lor. Acești comercianți sunt retribuiți în felul următor: le este achitat un anumit procent din volumul de vânzări. Însă respectivii angajați nu au încheiat un contract de muncă, iar sub paravanul li-cenței, angajatorul nu achită în favoarea lor impozite, contribuții la Fondul social și la fondurile obligatorii de asigurare medica­lă. Repet: nu procedează toți de o așa manieră, există și deținători onești ai licențelor de întreprin­zători individuali”, ne spune Na­talia Suboci.

Acum câțiva ani, din cauza acestor tertipuri ale unor între­prinzători individuali, Guvernul s-a văzut nevoit să elimine unele genuri de activitate care puteau fi practicate în baza patentei. Și, cum se întâmplă de obicei la noi, autoritățile au făcut exces de zel. Astfel, au fost restricționate și acele genuri de activitate pentru care nu-ți poți înregistra o firmă.

 

 

Comerţul stradal în alte ţări

 

 

Potrivit Nataliei Suboci, în mai multe ţări dezvoltate micul business constituie dacă nu baza, atunci marea parte a economiei ţării. Şi acolo a fost găsită soluţia pentru comerţul stradal. Acesta nu a fost lichidat, pur şi simplu s-a găsit o variantă de compro­mis.

„De exemplu, în oraşele mici din Italia, piaţa centrală este ofe­rită pentru comerţul stradal. Dar nu zilnic, ci numai de două ori pe săptămână. Comercianţii au voie să-şi vândă marfa într-o anumită perioadă de timp – de la ora şase dimineaţa pana la ora trei ziua, mărfurile pot fi de orice gen – de la produsele alimentare până la cele industriale. Toată lumea are de câştigat. Municipalitatea, pentru că fiecare din aceşti co­mercianţi achită lunar în buge­tul oraşului un impozit pentru dreptul de a comercializa. Locu­itorii, pentru că fiecare dintre ei ştie că în unele zile, la anumite ore, el va putea veni în piaţă ca să-şi cumpere marfă mai iefti­nă. Nici comercianţii nu rămân în pagubă – marfa lor îşi va găsi cumpărătorul. Totodată, aceştia din urmă asigură curăţenia la locul lor de muncă. Şi după ora trei piaţa rămâne atât de curată, încât nici nu-ţi dai seama că aici a fost târg.

O atare formulă de relaţii este perfect aplicabilă şi la noi. Im­portantă este dorinţa şi capacita­tea de a accepta un dialog ambe­le părţi. „Comercianţii trebuiesc organizaţi. Nu e bine ca fiecare dintre ei să vină să-şi rezolve problemele separat. Pentru asta este nevoie de o asociaţie a co­mercianţilor sau de un sindicat. Important este să fie un colectiv şi un lider sau un grup de iniţi­ativă, care ar putea să se ocupe de aceste probleme şi să poarte dialogul cu municipalitatea şi cu guvernul. Nu este pentru prima data când încercăm să o facem. Problema e că este foarte com­plicat să convingi oamenii de ne­cesitatea de a soluţiona proble­ma împreună”, spune preşedinta „Moldova-business-sind”.

 

comert-stradal-2

Foto: vocea.md

 

Mulţi comercianţi stradali conştientizează necesitatea uni­rii eforturilor, dar nu vor să dea dovadă de iniţiativă. „Când dis­cutăm cu ei, aceștia ne ascultă, ne aud şi cad de acord, că trebu­ie de făcut ceva, susţine Natalia Suboci. Când apare vreo proble­mă, aceştia apelează la noi. Îi ajutăm, dar când le propunem să continuăm munca în comun, ei imediat se spală pe mâini”.

Aici este potrivit un alt exem­plu, India. În această ţară, co­merţul stradal este un fenomen naţional. Asociaţia comercianţi­lor care-şi vindeau marfa în stra­dă, acum câteva luni, a obţinut un succes extraordinar. Din acest moment, orice persoană de peste 18 ani se poate înregistra în cali­tate de comerciant stradal la Co­mitetul de comerţ din localitate şi, după ce achită o plată unică, obţine dreptul de a-şi vinde măr­furile în zonele comerciale indi­cate. Fiecare Comitet de comerţ e constituit din cel puţin 40% reprezentanţi ai comercianţilor stradali, 10 la sută – reprezen­taţi ai ONG şi 50% – ai struc­turilor de stat. Cu alte cuvinte, în India, comercianţii stradali, datorită eforturilor comune, au obţinut soluţionarea probleme­lor cu susţinerea organelor pu­terii.

„Pe data de 16 iunie, OIM a adoptat o nouă convenţie privind protecţia lucrătorilor casnici. În prezent, ea a fost ratificată doar de două ţări din lume, spu­ne Natalia Suboci. Anul trecut, la iniţiativa mea şi a Valentinei Mazur (Sindicatul Lucrătorilor din Comerţ, Alimentaţia Publică, Cooperaţia de Consum, Servicii, Restaurante şi Hoteluri din Re­publica Moldova „SindLUCAS”), problema ratificării convenţiei în ţara noastră a fost înaintată Co­mitetului Confederal. Totodată, a fost redactat un apel în acest sens către comisia tripartită şi parlament. În anul curent, prin eforturile comune ale Uniunii comercianţilor stradali „Street­Net International”, Confederaţi­ei Internaţionale a Sindicatelor şi reprezentanţilor OIM, se pre­găteşte o convenţie despre pro­tecţia comercianţilor stradali şi de la piaţă. Şi atunci când ea va fi adoptată la nivel internaţional, vom putea cere ratificarea aces­teia şi la noi”.

  
Citiți-ne pe Facebook
Comentarii
0
Comentează
Citește și
slot thailand